Luna Nouă din 4 noiembrie 2021, penultima din acest an, este fenomenul astronomic care se va produce la ora 23:15, ora României. Luna Nouă este momentul apariţiei pe cer a primei seceri lunare vizibile, după conjuncţia cu Soarele (adică momentul apropierii maxime dintre Soare şi Lună), aşa cum pot fi observate aceste fenomene de pe Terra.
Fazele de Lună Nouă şi de Lună Plină i-au fascinat dintotdeauna pe oameni, care au încercat să descifreze şi să inţeleaga ordinea Universului. Din punct de vedere ştiinţific, multe lucruri sunt cunoscute astăzi, altele continuă să suscite interesul astronomilor, dar şi al nespecialiştilor.
Un ciclu lunar sau “lunaţie” reprezintă intervalul de timp între două faze identice ale Lunii sau timpul necesar Lunii pentru a efectua o rotaţie completă în jurul Pământului, adică, aproximativ, 29,5 zile. Într-un astfel de ciclu, Luna parcurge patru faze majore: Lună Nouă, Lună în creștere (primul pătrar), Luna Plină (anul acesta, la data de 19 noiembrie, ora 10:58) și Lună în descreștere (ultimul pătrar).
Când se produce fenomenul de Lună Nouă, satelitul natural al Pământului este foarte slab luminat de Soare, aproape invizibil, marcând începutul unui nou ciclu. Apoi cedează locul Lunii în creştere, iar când Soarele şi Luna sunt diametral opuse este Lună Plină.
De asemenea, un fenomen numit “rotaţie sincronă” face ca noi, oamenii, să vedem întotdeauna aceeaşi faţă a Lunii, perioada de rotaţie a satelitului natural al Pământului în jurul axei sale fiind egală cu mişcarea de revoluţie (perioadă după care corpul ceresc ajunge din nou în aceeaşi poziţie aparentă faţă de steaua în jurul căreia se roteşte). Aşa se întâmplă, de pildă, şi cu planeta Pluto, a noua planetă din Sistemul Solar, şi cu satelitul său, Charon.
Luna şi dimensiunea spirituală a existenţei noastre
Luna, că este vorba de Luna Nouă sau de Luna Plină, Selena (“strălucire”, “splendoare”), cum au numit-o grecii antici, dă ritmul celor patru anotimpuri, pentru că, în afară de rotaţia Terrei în jurul Soarelui, fără ciocnirea gigantică dintre Pământ şi Lună, în urmă cu circa 4,5 miliarde de ani, care a modificat axa de înclinaţie a Terrei, intensitatea maximă a radiaţiei solare ar fi fost mereu în acelaşi loc, deci nu ar fi existat anotimpuri.
Luna declanşează mareele oceanice şi mareele terestre (pentru că, aşa cum atrage apa, Luna atrage şi scoarţa terestră, elastică, deformabilă, care se ridică aproximativ 30 de centimetri, în pofida faptului că nu ne dăm seama de acest lucru).
De fapt, fără Selena, existenţa noastră pe Terra nu ar fi fost posibilă. Ea este “însoţitorul” vieţii şi oamenii au ştiut, intuitiv, acest lucru, din cele mai vechi timpuri. Poate de aceea simbolismul Lunii, corelat cu cel al Soarelui, în toate miturile, se leagă de reînnoire, de ciclicitate, de transformare şi creştere.
Luna Nouă/ Selena şi Hecate
Luna este “Astrul care creşte, descreşte şi dispare, a cărui viaţă este supusă legii universale a devenirii, a naşterii şi a morţii […] luna are o istorie patetică, asemeni cu cea a omului, dar dispariţia ei nu este niciodată definitivă […] Veşnica întoarcere la formele iniţiale, această periodicitate fără sfârşit face din lună, prin excelenţă, astrul ritmurilor vieţii. Ea controlează toate planurile cosmice guvernate de legea devenirii ciclice: apă, ploaie, vegetaţie, fertilitate”, se precizează în “Dicţionarul de simboluri” al lui Jean Chevalier şi Alain Gheerbrant.
Lumină în întuneric, Luna este şi simbolul cunoaşterii prin reflectare, al cunoaşterii teoretice, conceptuale, discursive, progresive. În concepţia multor popoare, viaţa veşnică pe Lună, după viaţa pe Pământ, este un privilegiu al suveranilor, eroilor, iniţiaţilor.
De-a lungul timpului, oamenii au mai observat că Luna influenţează şi ritmurile biologice, dispoziţiile, energiile, emoţiile, stările de spirit. Pentru grecii antici, Selena era Luna Nouă, simbol al luminii, al bunăvoinţei, al tandreţei, în timp ce Hecate era partea întunecată, a răscrucilor, avea trei capete care priveau în direcţii diferite, semne ale sfârşitului şi renaşterii.
Luna Nouă din 4 noiembrie 2021, din perspectivă astrologică
Pentru astrologi, partea “lunară”a pesonalitatii noastre este cea nocturnă, inconştientă, instinctivă, care nu ne părăseşte niciodată şi care ne modelează sensibilitatea profundă. Despre Luna Nouă în Scorpion, din 4 noiembrie 2021, când astrul nopţii va fi în conjuncţie cu Soarele (au aceeași longitudine cerească), împărţind acelaşi grad zodiacal, al Scorpionului, astrologii, la unison, spun că aduce noi începuturi, oportunităţi, transformare, energie şi renaştere, această perioadă benefică durând circa patru săptămâni, adică până la următoarea Lună Nouă din decembrie, mai puternic fiind răstimpul 4 -19 noiembrie, adică până la Luna Plină.
Fiecare ar trebui, în aceste săptămâni, mai mult ca oricând, susţin astrologii, să-şi regândească obiceiurile, comportamentele şi convingerile, căutând sau alegându-le pe acelea care ajută la progresul individual. Pot să apară oportunităţi interesante, schimbări neaşteptate în viaţa personală şi căi de urmat favorabile, care să înlăture obstacolele din calea progresului, aspecte care pot prinde viaţă numai dacă avem spiritul deschis. După luni de zile ïntrospective, acum pare a fi momentul pentru “declicul” mult aşteptat.
Luna Nouă în Scorpion – invitaţie la introspecţie şi schimbare
Pentru Scorpioni în mod special, dar şi pentru celelalte zodii, acum trebuie puse bazele unui ciclu de şase luni, care va dura până la eclipsa totală de Lună din 16 mai 2022, şi a unui proces de evoluţie personală până în iulie 2023.
Această Lună Nouă din 4 noiembrie 2021 oferă tuturor posibilitatea de a se reinventa în profunzime, înfruntându-şi vulnerabilităţile şi fricile, pentru a renaşte precum Pasărea Phoenix din propria cenuşă. Conectaţi mai mult ca niciodată la intuiţia noastră, trebuie să fim pregătiţi pentru schimbări majore, inclusiv câştiguri băneşti şi experienţe afective puternice.
Luna Nouă în Scorpion ajută toate zodiile să înţeleagă ideea de regenenare, de înnoire, să depăşească limitele, crizele, eşecurile, să nu accepte înfrângerea, să scoată la lumină Eul cel adevărat şi puternic, alegerile corecte de acum putându-şi arăta roadele în anul care vine.
Paul Klee, un pictor celebru şi teoretician al artei, din prima jumătate a secolului trecut, într-o superbă metaforă, spunea că “Luna este visul Soarelui”. Să nu uităm, dincolo de adevărurile ştiinţifice şi de convingerile astrologilor, că facem parte din ordinea Universului, că recalibrarea cu resursele interioare şi cu misiunea de viaţă a fiecăruia nu este un dat, nu se face automat şi independent de noi, ci este una dintre cele mai complexe şi subtile provocări individuale, pentru care este nevoie, măcar din când în când, să privim cerul. Şi-apoi, cum spune o zicere nu întâmplător păstrată în memoria colectivă, ”Cine iubeşte Luna şi stelele nu se va teme de noapte şi de nimic altceva”.
