Exista doua tipuri de lunete astronomice: telescopul refractor si telescopul reflector. Dar cum functioneaza acestea si de ce sunt utile pentru astronomie? Prima luneta astronomica a fost proiectata cu doua lentile convexe pozitive (telescopul refractor). Lentila principala (lentila obiectivului) este prima care colecteaza lumina si formeaza imaginea unui obiect indepartat la lungimea sa focala. Cea de-a doua lentila este ocularul. Acesta este o simpla lupa folosita pentru a vizualiza imaginea initiala formata de obiectiv. In acest caz, imaginea este returnata privitorului cu susul in jos – o imagine care nu conteaza foarte mult daca privesti o stea, insa este destul de incomod pentru vizionarea terestra.

Galileo a imbunatatit primul telescop astronomic pentru a corecta orientarea imaginii, folosind o lentila convexa pozitiva ca lentila principala si o lentila concava negativa ca ocular. Aceasta returna observatorului o imagine in pozitie verticala si, deasemenea, a produs un telescop cu o lungime mult mai scurta pentru a mentine acelasi factor de marire. Scara imaginii in plan focal este determinata de marimea distantei dintre lentila si imaginea focalizata. In termeni tehnici, aceasta se numeste lungime focala. Ocularele au deasemenea o lungime focala – distanta necesara pentru ca imaginea sa fie focalizata din nou pe retina observatorului. Factorul de marire al oricarui telescop este determinat prin impartirea lungimii focale a telescopului la lungimea focala a ocularului.

Telescopul astronomic reflector

Cel de-al doilea tip de luneta astronomica este telescopul reflector. Acest tip de telescop foloseste o singura oglinda curbata sau o combinatie de oglinzi curbate, care reflecta lumina si formeaza o imagine in punctul focal pe o oglinda secundara plata – punctul planului focal. Telescoapele reflectoare moderne folosesc o oglinda principala cu forma parabolica, acoperita cu un strat subtire de aluminiu si aproape toate telescoapele importante utilizate in astronomie sunt reflectoare. Telescoapele astronomice reflectoare au evoluat pe parcursul anilor in mai multe variante de design. Unele pot avea elemente optice suplimentare pentru a imbunatati calitatea imaginii, in timp ce altele sunt proiectate pentru a plasa imaginea intr-o zona unde este mai strategic pentru echipamentele sofisticate de studiu.

Telescop reflector, Foto: en.wikipedia.org
Telescop reflector, Foto: en.wikipedia.org

Crearea unor oglinzi parabolice mari poate fi nu doar greoaie, ci si problematica. Acestea devin mai groase si mai grele pe masura ce creste dimensiunea lor – o necesitate pentru a mentine parabola perfecta pentru a focaliza lumina primita. Reflectoarele uriase de suprafata din vremurile moderne sunt create acum in segmente. Aceasta gama de oglinzi mai mici pot fi sferice sau asimetrice si impreuna actioneaza ca un intreg. Aceste oglinzi foarte subtiri nu-si pot mentine forma pe cont propriu, dar sunt controlate de o serie de servomotoare. Cand servomotoarele sunt combinate cu un detector de calitate a imaginii controlat de computer, se poate mentine cea mai buna imagine posibila. In termeni tehnici, acest lucru se numeste optica adaptiva.De ce majoritatea lunetelor astronomice sunt reflectoare?

 In lungimile de unda optice, telescoapele reflectoare nu se confrunta cu problema aberatiilor cromatice. Deasemenea, crearea unei oglinzi pentru un telescop astronomic reflector necesita lustruirea unei singure suprafete precise, mai degraba decat a mai multor suprafete. Din punct de vedere mecanic, oglinzile sunt mai usor de configurat deoarece ele pot fi sustinute pe partile laterale si pe spate – lentilele mari au parte de deformari concave deoarece nu pot fi sustinute decat in jurul perimetrului obiectivului. Telescoapele astronomice reflectoare ofera mult mai multa versatilitate deoarece ele pot fi utilizate la mai multe puncte focale diferite.

Cu toate acestea, telescoapele astronomice reflectoare nu sunt lipsite de defecte. Formele imperfecte pot produce aberatii sferice. Acest lucru se intampla atunci cand zonele interioare si exterioare ale oglinzii nu au un punct comun de focalizare. Coma (aberatia unui sistem optic care consta in aparitia unei imagini in forma de cometa) este deasemenea o proprietate a telescoapelor care folosesc oglinzi parabolice. O sursa de lumina sub forma unui punct in centru (pe axa) se focalizeaza perfect, insa, pe masura ce sursa de lumina se indeparteaza de centru, aceasta va deveni distorsionata si mai evidenta cu cat se misca mai departe de axa. Telescoapele astronomice reflectoare pot suferi si de astigmatism – unde razele de lumina se propaga in doua planuri perpendiculare, care au focare diferite.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.