Subdiviziune a Mării Mediterane, Marea Adriatică este o suprafaţă de apă ce separă Peninsula Italică de Peninsula Balcanică, întinzându-se de la Câmpia Padului, în partea de nord, până la strâmtoarea Otranto, în sud, prin care comunică cu Marea Ionică. Ţările care au deschidere la Marea Adriatică sunt Italia, în partea de vest şi Croaţia, Albania, Muntenegru, Bosnia-Herţegovina şi Slovenia, în est.
Numele mării provine de la oraşul Adria, fostă colonie etruscă din secolul al VI-lea î. Hr. De-a lungul istoriei, ţărmurile Mării Adriatice au fost controlate de mai multe imperii şi state, printre care Imperiul Roman, Imperiul Bizantin, Republica Veneţia, Imperiul Habsburgic, Imperiul Otoman, Imperiul Napoleonian, Regatul Italiei etc.
Marea Adriatică are o suprafaţă de aproximativ 140.000 de kilometri pătraţi, iar pe întinderea sa se află peste 1300 de insule, cele mai multe situate în zona de est, spre coasta croată. Adâncimea medie este de circa 250 de metri, iar cea maximă ajunge până la 1.233 de metri. În partea de nord, rar este depăşită adâncimea de 100 de metri.
Salinitatea Mării Adriatice este mai scăzută decât a Mediteranei, deoarece colectează o treime din apa dulce care se varsă în Marea Mediterană, acţionând ca un bazin de diluare. Principalele râuri care se varsă în Marea Adriatică sunt Pad, Soca, Krka, Neretva, Drin, Bojana şi Vjose.
Printre cele mai mari oraşe porturi la Marea Adriatică se numără Veneţia, Trieste, Ravenna, Brindisi, Pescara, Ancona, Bari – în Italia, Rijeka, Zadar, Dubrovnik, Split – în Croaţia şi Durres – în Albania.
Marea Adriatică reprezintă o sursă importantă de venit pentru statele care o mărginesc, în special prin industria pescuitului şi a turismului. Croaţia este ţara care a avut cel mai mult de câştigat de pe urma turismului de coastă, ea înregistrând o creştere economică impresionantă în acest sector. Cel mai mare număr de turişti se înregistrează în Italia, în special în regiunile Veneto şi Emilia-Romagna.
Transportul maritim reprezintă, de asemenea, o ramură economică de bază a regiunii, prin cele 19 porturi trecând milioane de tone de mărfuri pe an. Trieste se află pe primul loc în topul celor mai mari porturi din punctul de vedere al valorii mărfurilor, în timp ce Split are cea mai ridicată afluenţă anuală de pasageri.
Marea Adriatică are o biodiversitate bogată, ţările de coastă instituind mai multe zone marine protejate. În Italia, ariile ocrotite sunt Miramare, Torre del Cerrano, Insulele Tremiti şi Torre Guaceto. Croaţia are şapte astfel de regiuni: Brijuni, Lim Canal, Kornati, Telascica, Lastovo, Golful Mali Ston şi Mljet. Slovenia deţine zone maritime naturale protejate, precum şi de coastă, cum ar fi: Parcul Secovlje Salina, Parcul Strunjan, Rezervaţia Naturală Skocjan Inlet, Debeli Rtic, Capul Madona şi lacurile Fiesa. Albania a stabilit prima sa zonă maritimă protejată în anul 2010, şi anume Parcul Naţional Maritim Karaburun-Sazan.
