Marea Pata Rosie a lui Jupiter este o furtuna atmosferica ce a facut ravagii in emisfera sudica a acestei planete, in ultimii 400 de ani. Multa lume este de parere ca Giovanni Cassini a fost primul care a observat aceasta furtuna in anii 1600, insa oamenii de stiinta se indoiesc de faptul ca furtuna s-ar fi format tocmai atunci. Cu aproximativ 100 de ani in urma, furtuna acoperea peste 40 000 de kilometri din suprafata planetei. Astazi, Marea Pata Rosie are doar jumatate din acea dimensiune si pare sa se micsoreze. Tinand cont de rata actuala de micsorare, furtuna ar putea deveni circulara pana in anul 2040. Oamenii de stiinta se indoiesc de faptul ca acest lucru se va intampla, din cauza efectelor de denaturare ale fluxurilor cu jet din vecinatate. Nu se stie cat timp va dura aceasta furtuna si nici daca schimbarile in ceea ce priveste dimensiunea sunt un rezultat al fluctuatiilor normale.
Marea Pata Rosie se invarte in sensul opus acelor de ceasornic (anticiclonic) si face o rotatie completa la fiecare sase zile terestre. Perioada de rotatie a acestei furtuni a scazut. Vanturile de la marginea furtunii ajung pana la 432 de kilometri pe ora, insa vanturile din interiorul furtunii par sa fie oarecum stagnante (fara flux sau aflux). Aceasta pata este indeajuns de mare incat sa poata inghiti trei planete ca Pamantul. Datele in infrarosu indica faptul ca Marea Pata Rosie este mai rece si se afla la o altitudine mai ridicata fata de majoritatea norilor de pe Jupiter. Varfurile norilor Marii Pete Rosii se afla la 8 kilometri deasupra norilor din jur.
Furtuna nu se poate deplasa catre nord sau sud din cauza unor fluxuri cu jet foarte puternice. Pozitia sa catre vest sau est se schimba destul de frecvent. Pata a inconjurat planeta de cel putin 10 ori de la inceputul secolului al 19-lea. Rata ei de deviere s-a schimbat in mod dramatic de-a lungul anilor si a fost legata de luminozitatea Centurii Ecuatoriale de Sud si de prezenta sau absenta unei perturbatii tropicale de sud.
Nu se stie exact ce cauzeaza culoarea rosie a acestei furtuni. Cea mai populara teorie, care este sprijinita de experimente create in laborator, sustine ca aceasta culoare ar putea fi cauzata de molecule organice complexe, fosfor rosu sau alti compusi ai sulfului. Nuantele furtunii variaza foarte mult, de la rosu-caramiziu pana la culoarea somonului si chiar alb. Cea mai rosie regiune centrala este cu 4 grade Kelvin mai calda decat imprejurimile sale – acest lucru se considera a fi dovada faptului ca nuanta furtunii este afectata de factorii de mediu.
Uneori, pata dispare din spectrul vizibil si poate fi vazuta doar ca un spatiu gol. Vizibilitatea furtunii pare sa fie cuplata la aparitia Centurii Ecuatoriale de Sud. Atunci cand Centura Ecuatoriala de Sud este de un alb stralucitor, Marea Pata Rosie este intunecata, iar cand Centura Ecuatoriala de Sud este intunecata, Marea Pata Rosie este luminoasa. Perioadele in care Marea Pata Rosie este intunecata sau luminoasa apar la intervale imprevizibile. Dupa cum puteti vedea, Marea Pata Rosie a lui Jupiter este un subiect care este studiat intens. Oamenii de stiinta spera ca prin intelegerea acestui fenomen vor putea descifra misterele planetei Jupiter.
VIDEO: Marea Pata Rosie a lui Jupiter
