Marea Piramidă din Giza este una din cele 7 minuni ale lumii antice și singura pe care încă o găsim în ziua de astăzi, ea fiind trecută în Patrimoniul UNESCO. Piramida este situată pe marginea nordică a Platoului Giza, în imediata apropiere de Cairo.
Construită din aproximativ 2.5 milioane de blocuri de calcar, ce cântăresc fiecare de la 2,6 tone și până la 70 de tone, masa sa totală depășește 6,3 milioane de tone, fiind folosit mai mult material de construcție decât pentru toate catedralele ridicate în Anglia înainte de Hristos.
Înălțimea sa de aproximativ 138,3 metri este echivalentă cu o clădire modernă cu 48 de etaje și există 203 trepte până în vârful său. Cimentul care a fost folosit este extrem de fin și puternic și sfidează analiza chimică modernă.
Marea Piramidă, se crede, a fost construită în jurul anului 2600 Î.Hr. în timpul domniei lui Khufu (Cheops). Alături de ea se află încă două piramide mari. Următoarea ca dimensiune îi este atribuită fiului și succesorului lui Khufu, Kephren. Cea mai mică dintre ele îi este atribuită nepotului lui Khufu, Mykerionos. La sud-est de Marea Piramidă se află Sfinxul.
Se pare că Marea Piramidă nu a fost niciodată terminată, din moment ce vârful său este plat și nu ascuțit, așa cum ar fi trebuit. Cele mai multe dintre piramide au fost încoronate cu o piatră care le-a completat structura. Această piramidă nu are în prezent și se pare că nici nu a avut vreodată.
Una dintre cele mai timpurii referiri la lipsa pietrei din vârf vine din partea lui Diodorus Siculus din anul 60 Î.Hr. El ne spune că în zilele lui, când piramida era intactă și fără nici o degradare, piatra din vârf totuși lipsea. De ce piramida nu a fost terminată este și va rămâne un mister.
Este sigur să spunem că oamenii au fost în căutarea unui răspuns la enigma Marii Piramide de peste 4000 de ani. Teoriile variază de la un mormânt sau monument pentru un faraon, la un observator astronomic, un loc pentru ritualuri egiptene, un cadran solar imens, o structură de depozitare a cerealelor, un monument profetic, un sistem de irigare. Cartea Morții Egipteană imortalizată în piatră sau chiar un dispozitiv de comunicare cu morții sunt alte teorii între multe altele. La rândul său și lista celor care au construit Marea Piramidă include egipteni, atlantiți și chiar extratereștri, doar pentru a numi câțiva.
Cu toate acestea ce face ca Marea Piramidă să fie cu totul deosebită este faptul că are o galerie magnifică în sistemul său ascendent. Scopul acestei galerii rămâne încă un mister.
Înainte ca Marea Piramidă să fi fost ridicată, construcția specifică internă era necunoscută, iar după ea nici o altă încercare nu a fost făcută pentru a o repeta. Se pare că piramidele care au venit după ea au fost doar o imitație slabă și nu s-au apropiat de măreția ei.
Istoricul grec Herodot, considerat a fi părintele istoriei, a scris cea mai timpurie descriere a piramidelor. El a scris că fiecare față a piramidelor era încă acoperită cu un strat de calcar extrem de lustruit. Calcarul a fost îndepărtat în secolul al XIV-lea de către un sultan arab pentru a construi moschei și fortărețe în apropiere de Cairo.
Conform cunoștințelor noastre, singurele spații interioare sunt pasajul descendent, pasajul ascendent, Marea Galerie, o grotă, o cameră subterană misterioasă și două camere principale. Aceste două camere principale sunt numite Camera Regelui și Camera Reginei, chiar dacă aproape toți arheologii sunt de părere că nici un rege și nici o regină nu au fost vreodată înmormântați acolo. În interiorul camerei Regelui găsim un cufăr mare din granit negru estimat a cântări 3 tone, dar nimic altceva care să sugereze că acolo ar fi fost îngropat Khufu.
Miezul Marii Piramide este făcut din blocuri de calcar galben. Intrarea în piramidă se află pe partea de nord, la aproximativ 18 metri deasupra pământului. Un coridor în pantă coboară din ea prin zidărie și pătrunde adânc în solul stâncos pe care se sprijină structura și se termină într-o cameră subterană. Din ramurile descendente ale coridorului pornește un coridor ce duce către Camera Reginei și către o galerie înclinată lungă de 46 de metri. La capătul de sus al acestei galerii, un pasaj lung și îngust oferă acces la Camera Regelui. Din cameră, două puțuri înguste trec oblic prin zidărie spre exteriorul piramidei. Nu se știe dacă aveau un scop religios sau serveau pentru ventilație.
Deasupra Camerei Regelui sunt 5 compartimente separate prin plăci de granit orizontale. Se crede că acestea au rolul de a proteja plafonul camerei mortuare prin redirecționarea presiunii exercitate de către zidărie.
Chiar dacă Herodot scria că la construcția piramidei au lucrat sezonier aproximativ 100.000 de oameni timp de 20 de ani, descoperirile arheologice recente sugerează că undeva la 20.000 de muncitori, alături de care erau brutari, doctori, preoți au ocupat zona în permanență pe durata construcțiilor.
Cu toate acestea, Marea Piramidă din Giza ne-a dat foarte puține răspunsuri și ne-a lăsat cu întrebări mult mai importante, răspunsuri pe care cel mai probabil nu o să le aflăm niciodată.
