Toate planetele din sistemul solar se invart in jurul soarelui in directia inversa acelor de ceasornic, atunci cand sunt privite de la Polul Nord al sferei ceresti. Toate planetele se afla aproape de un plan cunoscut sub numele de planul ecliptic. Din perspectiva Pamantului, se poate vedea ca planetele se misca de-a lungul unui cerc strans cunoscut sub numele de ecliptica – calea aparenta a miscarii soarelui pe sfera cereasca asa cum este vazuta de pe Pamant. Rasaritul si apusul unei planete asa cum se observa de pe Pamant sunt legate de miscarea sa aparenta fata de soare. Miscarea aparenta a planetelor depinde daca planeta se afla mai aproape de soare decat Pamantul (planeta inferioara), sau mai departe de soare decat Pamantul (planeta superioara).
Mercur si Venus sunt planete inferioare in sistemul solar. Acestea se afla mai aproape de soare decat Pamantul. Marte, Jupiter, Saturn, Uranus si Neptun sunt planete superioare in sistemul solar. Acestea se afla mai departe de soare decat Pamantul. Din perspectiva Pamantului, distanta unghiulara dintre soare si o planeta este elongatia. O elongatie de 0 grade se numeste conjunctie, una de 90 de grade se numeste cvadratura, iar una de 180 de grade se numeste opozitie.
In cazul unei planete inferioare, conjunctia se numeste conjunctie inferioara, daca planeta se afla intre soare si Pamant, sau conjunctie superioara, daca planeta se afla pe partea opusa a soarelui de la Pamant. Cand o planeta inferioara urmareste soarele si apare la est de acesta in timpul serii, atunci avem o elongatie de est. Daca o planeta inferioara precede soarele si apare la vest de acesta in timpul diminetii, atunci avem o elongatie de vest. Intrucat orbita unei planete inferioare si cea a Pamantului sunt amandoua eliptice, mai degraba decat circulare, cea mai mare elongatie variaza de la 18 la 28 de grade in cazul planetei Mercur, si de la 47 la 48 de grade in cazul planetei Venus.
In conjunctia inferioara, o planeta inferioara ar putea aparea ca un punct intunecat miscandu-se pe discul soarelui. Acest lucru este cunoscut drept tranzitul planetei inferioare. Un asemenea fenomen nu are loc in fiecare an, deoarece orbita planetei inferioare nu se afla exact pe planul orbitei Pamantului. O planeta superioara in opozitie se afla cel mai aproape de Pamant si pare sa fie cea mai stralucitoare. La conjunctie, o planeta superioara va fi invizibila din cauza stralucirii soarelui.
