Morile de vant – o istorie de peste 2000 de ani

Vantul si apa au fost primele surse de energie exploatate de om. Morile de vant au aparut mai intai in Orient, in Egiptul antic, pe teritoriul de astazi al Iranului (in zona Khorassan, supranumita « Vechiul oras al morilor ») si in Persia, unde, in secolul al VII-lea i.Hr., morile de vant se utilizau pentru a pune in functiune instalatiile de irigare a terenurilor agricole sau ca modalitate de propulsie pentru ambarcatiuni. Inventia s-a generalizat si in Europa, incepand cu secolul al X-lea, in regiunile in care vanturile erau favorabile (in Tarile de Jos, in Marea Britanie, Franta, Portugalia, Germania, Danemarca etc.), fiind folosite, mai ales, pentru macinarea cerealelor si a plantelor din care se extragea uleiul.

Arhitectura unei mori de vant, indiferent de timpul si locul in care a fost construita, trebuia sa corespunda conditiilor topografice si de climat, cat si scopurilor pentru care a fost conceputa, adica, de obicei, se ridica pe o colina, cu o buna expunere la vant si avand o forma conica sau cilindrica, inalta, cu elicele fixate pe un ax orizontal. Materialele de constructie, preferate secole de-a randul, au fost piatra, caramida si lemnul. Adeseori, intreaga constructie era realizata din lemn (material mai ieftin), cu un postament din granit, dezavantajul fiind ca pericolul incendiilor era mai mare, in acest caz. In mod traditional, morile de vant erau amplasate astfel incat aripile (palele), in numar de patru (rar sase), confectionate din lemn si panza (in sau bumbac), sa se miste in sensul invers al acelor de ceasornic.

Tarziu, in secolul al XVIII-lea, un constructor scotian de mori de vant, a inventat pale reglabile («spring sails ») , a caror suprafata putea fi micsorata sau marita, in functie de viteza vantului. La inceputul secolului al XX-lea, sistemul Dekker (dupa numele inventatorului) a adus ca noutate, pe palete, o foita metalica, din aluminiu sau din zinc, montata pe partea dreapta, ca la aripile de avion, cu efect aerodinamic.

S-a intamplat, de multe ori, ca morile de vant, avand in vedere inaltimea lor, sa fie utilizate si ca puncte de observatie sau ca mijloace de comunicatie, prin pozitia paletelor, corespunzatoare unui anumit cod. Astfel, pozitia paletelor in forma Crucii Sfantului Andrei anunta incheierea unui conflict militar sau orice alt eveniment fericit. Paletele in cruce simpla (una verticala si alta orizontala) semnala ca moara era pregatita sa macine. Peletele inclinate spre dreapta indicau o nunta sau o nastere, iar cand erau inclinate spre stanga erau semn de doliu.

Multe dintre morile de vant care au rezistat timpului au devenit, astazi, obiective turistice. Printre cele mai cunoscute si pitoresti se numara :

• Morile de la Consuegra (Spania), douasprezece la numar, datand din secolul al XVI-lea. Au fost construite de un Ordin religios catolic – Sfantul Ioan din Ierusalim – in apropierea castelului Muela, din provincia Toledo.
• Moara Galette, din Montmartre (Paris), precum si cea de la Valmy, amplasata pe colina unde a avut loc si celebra batalie (Batalia de la Valmy), in 1792, in vremea Razboaielor Revolutiei Franceze.
• Insula Mykonos, din Grecia, este cunoscuta ca « Insula morilor de vant », care au drept principala caracteristica palele in forma triunghiulara. Si insula Creta este remunita prin morile sale de vant, vopsite in alb, care dau peisajului un farmec aparte.
• De-a lungul secolelor, chiar si in prezent, morile de vant au fost si au ramas un simbol al Olandei (« molen », in limba olandeza), perfect integrate in decor, declarate obiective turistice si deschise vizitarii, pentru publicul larg. Numai in centrul Amsterdamului se afla opt mori de vant, iar pe intregul teritoriu al Tarilor de Jos s-au conservat peste 10 000 de mori de vant. Cele din localitatea Kinderdijk (la aproximativ 15 kilometri de Rotterdam, datand din secolul al XVIII-lea, fac parte, din 1997, din patrimoniul mondial UNESCO.

Urmasele moderne ale morilor de vant sunt turbinele eoliene (denumire care vine de la grecescul « Aiolos » – zeul vanturilor in Grecia antica), acestea putand valorifica, gratie tehnologiei de ultima ora, forta vantului, incepand de la 4 km/ora, pana la 260 km/ora. Numai in 2010, de exemplu, China a investit peste 60 de miliarde de euro, in eoliene, SUA, in jur de 20 de miliarde de euro, multe alte tari orientandu-se spre aceasta alternativa.

Expresia « a se lupta cu morile de vant », cu sensul de actiune inutila, chiar penibila, isi trage originea de la celebrul personaj al scriitorului spaniol Cervantes – Don Quijote – care, din momentul in care a innebunit, a inceput sa se lupte cu morile de vant, luandu-le drept niste uriasi razboinici.