Muntele Sinai, numit de către localnici și Gheabal Musa, adică Muntele lui Moise, este unul dintre cei mai însemnați și cunoscuți munți din peninsula Sinai, situată în Egipt. Muntele Sinai are înălțimea de 2285 m deasupra mării și se crede ca este locul de unde Dumnezeu i-a dat profetului Moise cele 10 porunci pentru poporul evreu. În anul 1934 o mică biserică a fost construită în vârful muntelui. Există mai mult locuri despre care se zice că ar fi fost biblicul munte Sinai, dar locația considerată este un vârf de munte din peninsula Sinai. Acest loc are o importantă semnificație și pentru islam pentru că de aici s-a înălțat la cer Boraq, calul profetului Mohammed.
Exista câteva drumuri pe care pelerinii le parcurg ce duc până sus, pe muntele lui Moise. Cea mai scurtă rută, cunoscută ca Siket Saidna Musa sau scara profetului Moise, este o scară abruptă cu 3750 de trepte numite și ,,treptele penitenței”. Această scară a fost săpata în stâncă de către călugării de la mânăstirea Sf. Ecaterina, lăcaș aflat la poalele nord-estice ale muntelui. Poteca abruptă nu poate fi folosită pe timp de noapte, nefiind iluminată, deoarece majoritatea oamenilor vor sa urce noaptea pentru a prinde răsăritul pe vârful muntelui.
Drumul mai lung, dar mai puțin abrupt, este numit Siket Bașeit și poate fi folosit pe timp de noapte, pe jos sau călare pe cămilă sau cal, fiind mai bine amenajat. Drumul pe jos durează cam 90 minute, fiind numit și calea cămilelor. Pe parcursul ei sunt locuri de unde te poți aproviziona cu apă și mâncare pentru drum. Ambele drumuri conduc către un amfiteatru natural, numit Cei Șapte Bătrâni ai Israelului unde, se crede că oamenii au așteptat cât timp Dumnezeu i-a vorbit profetului Moise. De aici, mai sunt încă 750 de trepte până în vârf.
Capela Sfânta Treime, construită în anul 1934 pe locul capelei originale care a fost construită din anul 363, reconstruită de Iustinian în anul 530, se afla chiar în vârf, dar nu este deschisă publicului. Tot aici mai este o mică moschee și o grotă unde Moise ar fi așteptat sa primească tablele sacre. Mânăstirea Sfânta Ecaterina, de la baza muntelui este locul în care poate începe pelerinajul unui turist. Mânăstirea pare singuratică în acest loc pietros și deșertic, fiind construită în anul 430 e.n.
Pe vârful muntelui, câteva capele stinghere amintesc de însemnătatea religioasă a locului. Mânăstirea din afară arată ca o cetate din cauza zidurilor foarte groase și mari care o înconjoară, acestea fiind construite pentru a rezista atacurilor năvălitorilor. Există două intrări, una pentru călugări și preoți, unde intrarea se face pe o poartă foarte mică și îngustă și poarta principală a mănăstirii. Biserica se află în centru, de jur împrejurul ei sunt chiliile călugărilor. Biserica este mică, pe pereții acesteia sunt foarte multe icoane foarte vechi, bine păstrate și foarte multe candele aprinse.
Dorința de a fi într-un un loc biblic, departe de persecuțiile imperiului Roman păgân a adus în Sinai primii creștini, care s-au ascuns aici sau căutau sihăstria. Începând cu secolul al III-lea au fost create mici comunități monahale în locurile sfinte din jurul muntelui Horeb, așa cum este locul numit Rugul Aprins din localitatea Faran și alte locuri din sudul peninsulei Sinai. În epoca năvălirilor arabe din secolul al VII-lea, cei mai mulți dintre localnici erau creștini.
În anul 330 e.n. s-a construit în locul numit Rugul Aprins o mică biserică, închinată Fecioarei Maria și un foișor care să servească ca adăpost pentru călugări. Cronicarii de la sfârșitul secolului al IV-lea au menționat existența în Sinai a unui număr semnificativ de călugări și pelerini. În Muzeul mănăstirii sunt expuse doar 150 de icoane dintr-un total de aproximativ 2.000 de icoane de o valoare spirituală, istorică și artistică inestimabilă. Există multe icoane foarte rare și foarte vechi turnate în ceară din secolul al VI-lea. Colecțiile de icoane sunt din perioada bizantină timpurie, în stil grec, georgian, sirian și copt.
Potrivit folclorului și a unor surse istorice sigure, călugării din mănăstire au trimis o solie la Medina, în anul 625 e.n. prin care îi cereau profetului Mohamed protecție politică; acesta a declarat că musulmanii au datoria de a-i apăra pe călugări și de a nu le percepe taxe, printr-un act numit Ahtiname, act expus în muzeul mănăstirii. Se spune că Mohamed chiar a vizitat mănăstirea în timpul călătoriilor sale, Coranul menționând locurile sfinte creștine din peninsula Sinai.
Inițial, Sinaiul purta numele de Mafkat, adică Țara Turcoazelor; acest prim nume i se trage de la cele două mine de turcoaz care există aici. Minele de turcoaz, exploatate pentru prima oară în vremea primei dinastii egiptene, sunt considerate printre primele mine din lume. Muntele Sinai este vizitat de mulți turiști în pelerinaje religioase care includ zona munților Sinai și bisericile copte din Egipt, alte obiective de interes biblic.
