Daca intrebati un astronom amator care obiective ceresti se afla printre preferatele lor, cu siguranta acesta va mentiona si nebuloasa Inelul. Aceasta nebuloasa planetara, care mai este cunoscuta si sub numele M57, Messier 57 sau NGC 6720, este situata in constelatia Lira. Contrar celor descrise de multe poze care o infatiseaza, nebuloasa Inelul nu are doar forma unul inel si nici nu este sferica asa cum au crezut initial astronomii. In schimb, studiile asupra acestei nebuloase au dezvaluit ca are forma unui butoi sau a unui cilindru. Perspectiva din care observatorii de la sol au vazut nebuloasa Inelul, care este orientata catre partea sa circulara, le-a permis acestora sa o vada in mod diferit.
Prima data cand nebuloasa Inelul a fost remarcata a fost in ianuarie 1779. Prima oara a fost vazuta de Antoine Darquier de Pellepoix, iar apoi de Charles Messier. Antoine Darquier de Pellepoix a descris nebuloasa ca fiind la fel de mare ca Jupiter si asemanatoare cu o planeta estompata. Se estimeaza ca nebuloasa Inelul se afla la 1200 de parseci distanta de Pamant (aproximativ 4000 de ani lumina). Aceasta are un nucleu de nebuloasa planetara – o pitica alba centrala care ii furnizeaza iluminare norului aflat in expansiune. Rata sa de expansiune este de aproximativ o secunda de arc pe secol. Inelul central are diametrul de aproximativ un an lumina.
Descoperita de astronomul ungur Jeno Gothard in anul 1886, steaua centrala din nebuloasa Inelul si-a petrecut ultimii 2000 de ani indepartandu-se de ramura asimptotica uriasa dupa ce a luat ultima “gura” de hidrogen. Acest lucru inseamna ca energia sa nu mai este produsa prin intermediul fuziunii nucleare. Nebuloasele planetare, ca nebuloasa Inelul, sunt formate in acest fel. Transformarea incepe atunci cand o stea mica sau medie isi termina proviziile de hidrogen din interiorul nucleului. Pentru a continua sa arda, steaua este fortata sa se extinda. In cele din urma, straturile exterioare sunt expulzate si formeaza o nebuloasa sferica in jurul stelei centrale.
La ora actuala, nucleul nebuloasei planetare M57 este compus in principal din carbon si oxigen, in timp ce regiunile exterioare sunt compuse din gaze mai usoare. Aceasta stea este mai usoara decat soarele nostru (doar 0,61 mase solare). Temperatura de la suprafata sa este de 125 000 de grade Kelvin, iar luminozitatea stelei este de 200 de ori mai puternica decat a soarelui. Cand este vazuta printr-o scanare in infrarosu, portiunea centrala are o nuanta verde-albastra.
VIDEO: Nebuloasa Inelul
