Termenul de “nebuloase planetare” este gresit, intrucat acestea nu sunt nebuloase care se gasesc in jurul planetelor si nici nu sunt nebuloase produse de planete. Motivul pentru care aceste nebuloase au fost denumite astfel este total diferit – primele nebuloase de acest fel care au fost observate si despre care s-a scris seamana cu niste planete (cel putin prin intermediul telescoapelor de la acea vreme).
Charles Messier a mentionat obiectul M27 in catalogul sau, in anul 1764 – aceasta e prima nebuloasa planetara inregistrata si este cunoscuta si sub numele de nebuloasa Dumbbell (Gantera). Herschel, cel care a descoperit si planeta Uranus, a sugerat numele “nebuloasa planetara”. Dar de ce acest nume? Pentru ca lui i s-a parut ca aceasta nebuloasa era foarte similara cu gigantii de gaz Jupiter, Saturn si Uranus (planeta Neptun nu fusese inca descoperita). Pe lista lui Messier exista patru nebuloase planetare, si anume: M27, M57 (nebuloasa Inelul), M76 (nebuloasa Little Dumbbell) si M97 (nebuloasa Bufnita). Dar de ce a spus Herschel ca nebuloasele planetare semanau cu niste planete uriase, inclusiv Saturn? Pentru ca, in anul 1781, acesta descoperise o nebuloasa (NGC 7009) care arata similar cu planeta Saturn. Aceasta nebuloasa a fost botezata nebuloasa Saturn, cum era si firesc.
Atunci cand au fost utilizate spectroscoapele pentru observarea nebuloaselor planetare, au fost descoperite niste lucruri foarte interesante. Spre deosebire de stele si galaxii, care au linii intunecate de absorbtie in spectrul lor, nebuloasele planetare au linii stralucitoare de emisie si cam atat (de exemplu, lipseste continuitatea emisiilor). In plus, cea mai stralucitoare din acele linii (in cazul majoritatii nebuloaselor planetare) nu corespunde cu nimic vazut vreodata in orice spectru de frecvente de laborator. Se crede ca ele sunt cauzate de un element nedescoperit inca, numit nebulium.
Astazi astronomii considera nebuloasele planetare ca fiind niste etape de scurta durata ale stelelor – dupa faza de giganta rosie, atunci cand combustibilul stelei a fost epuizat, aceasta se micsoreaza pentru a deveni o pitica alba. Gazul expulzat in timpul fazei de giganta rosie se incalzeste si este ionizat de radiatiile ultraviolete intense ale noii pitice albe. Aceste obiecte centrale, in majoritatea nebuloaselor planetare, se afla printre cele mai fierbinti stele.