Există acele persoane care pot să-şi stăpânească emoţiile chiar şi în cele mai incomode situaţii şi care reuşesc să-i facă şi pe ceilalţi să se simtă în largul lor. Psihologii sunt de părere că acele persoane posedă inteligenţă emoţională.
Inteligenţa emoţională implică abilitatea de înţelegere şi gestionare a emoţiilor. Experţii sunt de părere că acest tip de inteligenţă joacă un rol important în succesul persoanei. Unii merg atât de departe încât să sugereze că inteligenţa emoţională ar fi mai importantă decât IQ-ul. În orice caz, cercetările au arătat că inteligenţa emoţională are legăturǎ cu procese precum luarea deciziilor şi chiar cu realizările academice.
Psihologul Daniel Goleman a afirmat că ar exista mai multe componente ale inteligenţei emoţionale, dar că cinci dintre ele au o importanţă majoră.
Prima componentă critică ar fi cunoaşterea de sine sau abilitatea de a recunoaşte şi de a înţelege propriile emoţii. Pe lângă simpla recunoaştere a emoţiilor, e necesară şi conştientizarea efectului pe care emoţiile, acţiunile şi stările noastre de spirit le au asupra celor din jur.
Pentru a deveni conştient de sine, persoana trebuie să fie capabilă să-şi monitorizeze propriile emoţii, să-şi recunoască diferitele reacţii emoţionale şi apoi să poată identifica corect fiecare emoţie în parte. Persoanele ce posedă această conştiinţă de sine pot să recunoască relaţiile dintre ceea ce simt şi felul în care se comportă. Ei sunt capabili să-şi recunoască puterile şi limitările proprii, sunt deschişi la informaţii şi experienţe noi şi învaţă de pe urma interacţiunilor cu ceilalţi.
Goleman susţine că oamenii ce posedă această conştiinţă de sine au un simţ al umorului bun, sunt încrezători în propria persoană şi sunt conştienţi de modul în care celelalte persoane îi percep.
Pe lângă conştiinţa de sine, o altă componentă importantă a inteligenţei emoţionale o reprezintă autoreglarea, mai exact capacitatea de reglementare şi gestionare a emoţiilor. Acest lucru nu înseamnă blocarea şi ascunderea adevăratelor sentimente, ci înseamnă aşteptarea momentului şi locului potrivit pentru exprimarea acestor sentimente. Mai exact autoreglarea înseamnă exprimarea emoţiilor într-un mod adecvat.
Persoanele care posedă această capacitate de autoreglare tind să fie flexibile şi să se adapteze mult mai bine în cazul unei schimbări. Aceştia sunt buni şi la gestionarea conflictelor şi difuzarea situaţiilor tensionate sau dificile. Această componentă îi face pe cei care o posedă să fie foarte atenţi la modul în care îi influenţează pe ceilalţi; sunt pregătiţi să-şi asume responsabilitatea pentru propriile acţiuni.
De multe ori cei care au o inteligenţă emoţională dezvoltată au abilităţi sociale. Ei sunt capabili să interacţioneze foarte bine cu cei din jur. Înţelegerea emoţională adevărată implică mult mai mult decât înţelegerea emoţiilor personale şi ale celor din jur, oamenii trebuind să fie capabili să pună în aplicare aceste informaţii în interacţiunile de zi cu zi.
În mediul profesional, managerii beneficiază de posibilitatea construirii de relaţii şi legături cu angajaţii, în timp ce angajaţii beneficiază de posibilitatea dezvoltării de relaţii puternice cu şefii şi colegii. Unele dintre cele mai importante abilităţi sociale includ ascultarea activă, abilităţi de comunicare atât verbală, cât şi nonverbală, putere de conducere şi de convingere.
Esenţială pentru inteligenţa emoţională este fără nici o îndoială empatia sau capacitatea de a înţelege felul în care se simt alte persoane. Acest lucru implică mai mult decât recunoaşterea stării emoţionale a celorlalţi, însemnând şi răspunsul pe care-l dai persoanelor respective pe baza acestor informaţii. De exemplu, când simt că o persoană este tristă, cei ce posedă empatie ar putea să-i trateze cu mai multă grijă sau ar putea să încerce să-i facă să se simtă mai bine.
Empatia permite înţelegerea dinamicii de putere care de multe ori influenţeazǎ relaţiile sociale, în special la locul de muncă. Cei competenţi în acest domeniu sunt capabili să simtă cine posedă puterea în diferitele relaţii, să înţeleagă modul în care aceste forţe influenţează sentimentele şi comportamentele şi să interpreteze diferitele situaţii care depind de o astfel de dinamică a puterii.
Pe lângă toate cele enumerate mai sus, motivaţia internă joacă un rol cheie în inteligenţa emoţională. Oamenii inteligenţi din punct de vedere emoţional sunt motivaţi de lucruri dincolo de simplele recompense precum ar fi faima, banii, recunoaşterea sau laudele. În schimb, ei au o dorinţă de a îndeplini propriile nevoi şi obiective interioare. Ei caută lucruri care conduc la recompense interne, la acumularea de experienţe şi urmăresc atingerea vârfului în acele experienţe.
Cei care sunt competenţi în acest domeniu tind să se orienteze mereu spre acţiune. Ei şi-au stabilit obiective, au o mare nevoie de realizare şi se află mereu în căutarea unor modalităţi de a face mai bine. Ei tind să se implice în totalitate şi sunt buni în a lua iniţiativa atunci când li se prezintǎ o nouă sarcină.
Ce este interesant e că inteligenţa emoţională poate fi îmbunătăţită. Spre deosebire de IQ, la inteligenţa emoţională se poate lucra pentru a obţine rezultate mai bune pe viitor.
