Obiceiul colindatului de Craciun isi are originile inainte de aparitia crestinismului, fiind la inceput chiar o traditie pagana. Inainte de crestinism, colindele aveau un rol ritualic, fiind de fapt niste urari care se puteau auzi de Saturnalii sau Calende si care ori alungau spirite malefice, ori incercau sa atraga fertilitatea si belsugul. Astazi, colindele de peste tot au luat de la cele vechi numai atmosfera de sarbatoare si functia de urare. In Italia secolului al IV-lea au aparut niste imnuri teologice, care insa nu aveau legatura cu Craciunul – cu toate acestea, sunt considerate o variatie a colindelor.

Obiceiul colindatului de Craciun difera de la o tara la alta, chiar si originile lor fiind diferite. Astfel, in secolul al XIII-lea, Italia, Franta si Germania au dezvoltat colinde in propriile limbi, datorita influentei mari pe care Francis Assisi a avut-o in istoria Craciunului. El este cel care a introdus colindele in slujbele religioase din aceste tari, iar apoi au fost folosite in diverse piese de teatru, crescandu-le astfel popularitatea. In Anglia, colindele au aparut prima data in secolul al XV-lea, cand un poet a publicat 25 de colinde de Craciun, cantate de grupuri de oameni care se duceau din usa in usa (la fel ca astazi).

In Romania, obiceiul colindatului de Craciun difera de la o zona la alta, fiecare regiune avand insa o frumusete aparte in ceea ce priveste aceste cantece si traditiile lor. Colindele de Craciun sunt denumite si cantece de stea, aceasta sintagma denumind majoritatea acelor texte puse pe muzica pe care le auzim in preajma sarbatorilor de iarna. Aceste cantece de stea, respectiv umblatul cu steaua, sunt prezente in traditia romaneasca in noaptea de Craciun, atunci cand crestin-ortodocsii sarbatoresc in acelasi timp, pe langa Nasterea Domnului, si inchinarea magilor. Chiar daca textele colindelor romanesti sunt aproape la fel in toata tara, traditiile pot diferi de la o zona la alta. De exemplu, cei din Moldova si Bucovina se rezuma doar la colindele bine stabilite, in timp ce oamenii din Transilvania pun si alte texte pe muzica de colinde, cum ar fi Miorita sau alte balade populare.

Colindatul la englezi, foto: buildingbridgesworld.wordpress.com
Colindatul la englezi, foto: buildingbridgesworld.wordpress.com

Obiceiul colindatului de Craciun la romani s-a intensificat chiar dupa aparitia crestinsimului la noi in tara, fiind de fapt expresie a credintelor poporului roman transpuse pe muzica. Colindele il infatiseaza pe Mantuitor in mai multe ipostaze, insa unele dintre ele au si alte teme in afara de cele religioase. Multe dintre ele au origini laice, in multe zone ale tari cantandu-se colinde de fata, de fecior sau de animale. Moldova si Transilvania isi pastreaza in continuare toate obiceiurile legate de colindat, iar in restul tarii acestea s-au atenuat odata cu trecerea timpului. In cele doua regiuni ale tarii, in special in sate, se pot vedea cum grupuri mari de tineri se aduna si vestesc Nasterea Domnului, reconstituind momentul de acum peste doua mii de ani. Traditiile sunt frumoase indiferent de zona – de exemplu, in Bucovina, fetele nemaritate asteapta sa fie colindate de feciorii care isi cauta sotii, iar cele mai multe colinde sunt cantate de femeile maritate si feciori. Dupa ce canta pe la ferestre, feciorii sunt poftiti de gazde in case si li se dau merinde, pastrandu-se astfel un ritual vechi de sute de ani.

Citește și:  Top 5 al destinatiilor pentru revelion

Unele sate pastreaza din traditiile pe care sarbatorile pagane la aveau. De exemplu, daruirea nucilor si a colacilor, doua obiecte cu forma rotunda, are legatura cu sarbatorirea Calendelor. Calendele reprezentau sarbatoarea inchinata regelui soarelui si erau niste obiecte cu forma rotunda, asemenea astrului. Urarile de atunci se faceau in jurul unui cerc inchis (multe dintre colindele de astazi au pastrat acest obicei), iar pentru sase zile, pana in ziua noului an, barbatii faceau un cerc invizibil in jurul locului in care traiau, spunand ca astfel vor proteja comunitatea de demonii eliberati in prima zi a anului nou.

Obiceiul colindatului de Craciun in Romania este insotit si de alte elemente, cum ar fi mici scenete. Cel mai des se joaca Irozii sau Vicleimul, punandu-se in scena momentul in care cei trei magi se intalnesc cu Irod si ii povestesc de steaua Noului Imparat. O alta sceneta des intalnita in mediul rural, in special, este cea a lui Mos Craciun, adica intalnirea pe care a avut-o Maica Domnului cu batranul pe nume Craciun, care si-a pedepsit sotia cu cruzime pentru ca a ajutat-o pe Fecioara sa nasca. In plus, s-au pastrat traditiile ca in ziua de Craciun sa se cante “Buna dimineata la Mos Ajun!”.

Colindatul in Transilvania, Foto: viatransylvania.com
Colindatul in Transilvania, Foto: viatransylvania.com

Obiceiul colindatului de Craciun se pastreaza si la orase, insa an dupa an incepe sa isi piarda farmecul. Cu toate acestea, nu de putine ori prin orase se pot vedea grupuri de oameni care au venit cu “capra” sau cu “plugusorul” tocmai din satele vecine, sperand ca vor duce mai departe traditia si, de ce nu, sa castige bani sau chiar mancare. La oras insa cel mai mult colinda copiii, care bat din usa in usa sperand ca gazdele sa le deschida si sa ii rasplateasca pentru modul in care au cantat. Mai mult, se spune ca daca primesti macar un colindator in casa, iti va merge bine tot anul. Din pacate, multi dintre colindatori vor doar sa aiba de castigat si nu mai pun suflet in ceea ce fac, contribuind astfel la decaderea traditiei colindatului. Cei din mediu rural au insa grija sa pastreze viu acest obicei si asteapta cu usile si sufletele deschise colindatorii.

VIDEO: Colindatori din Iasi:

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
Loading...

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.