In societatea contemporana, in care, tehnologic, posibilitatea de comunicare a atins cote de neimaginat, “omul comunicativ” se afla intr-o situatie ingrata, parand a fi din ce in ce mai singur sau mai nepriceput in a transmite ceea ce simte, gandeste, doreste, desi, aparent, face acest lucru tot timpul. Bernard Werber, unul dintre cei mai cititi scriitori francezi din epoca actuala si jurnalist consacrat, fixeaza foarte bine o astfel de ipostaza, in numai cateva versuri, incluse intr-una dintre cartile sale : « Intre ceea ce gandesc/ceea ce vreau sa spun/ceea ce cred ca spun/ ceea ce spun/ceea ce vreti sa auziti/ceea ce credeti ca auziti/ceea ce auziti, de fapt,/ceea ce ati vrea sa intelegeti/ceea ce credeti ca intelegeti/ceea ce intelegeti/exista zeci de posibilitati de a avea dificultati in comunicare/Sa incercam totusi… ».
Si, intr-adevar, principala problema se iveste din tentatia de « a interpreta » – eterna sursa de conflicte, nemultumiri, revolte – ceea ce nu intelegem din mesajul celuilalt. Cu siguranta, fiecare a trecut macar o data printr-o situatie de esec in comunicare, atunci cand o discutie se termina cu un repros, o disputa, o acuzatie, o « reglare de conturi ».
Pentru a comunica bine cu ceilalti trebuie, mai intai, ca fiecare sa comunice bine cu sine
Practic, este imposibil de a comunica, intr-o o maniera constructiva, cu cei din jurul nostru, in imprejurarile in care comunicarea noastra « interioara » este incoerenta, bazata pe contradictii, ipocrizii, spaime, indoieli, stereotipii. Pentru un veritabil « om comunicativ », analiza si cultivarea gandirii interioare este o etapa fundamentala. Aceasta inseamna:
- A sti sa identifici si sa exprimi ceea ce gandesti, ceea ce vrei sa spui, sa povestesti ;
- Sa verifici daca ceea ce gandesti si redai prin cuvinte este adevarat si daca ai dovezile necesare in acest sens ;
- Sa determini cu claritate valorile in care crezi ;
- Sa stii ceea ce vrei si ceea ce nu vrei ;
Daca nu invatam sa « negociem » cu noi, daca avem tendinta sa ne mintim, sa deformam sau sa ignoram diverse lucruri si fapte, ca si cum nu ar exista, atunci comunicarea cu ceilalti nu poate fi decat penibila, chiar periculoasa. Vom astepta zadarnic de la conlocutor sa pronunte anumite cuvinte, sa ne dea anumite explicatii, deoarece temerile si prejudecatile personale ne vor determina sa nu il credem. Mai mult, absenta sau deficitara comunicare interioara ne va duce spre un fel de dependenta de ceilalti, riscand sa asteptam mereu de la altcineva asigurari, explicatii, limpeziri. Este si aceasta o forma de manipulare a celuilalt, incercand sa il determinam sa spuna ceea ce am vrea sa auzim.
Ce inseamna a comunica bine cu ceilalti ?
Omul comunicativ stie, intuieste sau invata ca, in interactiunea, prin cuvant, cu ceilalti, trebuie sa ai abilitatea de a pune intrebari pertinente, de a cere detalii, de a fi atent la asteptarile interlocutorului, de a-i veni in intampinare prin ceea ce spui. Numai in acest fel atmosfera va fi una constructiva, de armonie. Multi gandesc ca, in momentul in care te adresezi unei alte persoane, daca ii « torni » in fata ceea ce ai in cap, fara a reflecta, inseamna ca esti o persoana directa, sincera. Efectele pot fi, insa, departe de cele asteptate, pentru ca un mesaj brut poate fi descifrat gresit, poate sa socheze, sa destabilizeze, sa se intoarca impotriva celui care l-a rostit. Asadar :
- Este obligatoriu de a intelege punctul de vedere al celuilalt, chiar daca nu suntem de acord cu acesta.
- Desi pare un cliseu, totusi, capacitatea de a face compromisuri in raport cu opinia celuilalt este o conditie esentiala pentru succesul comunicarii.
- Fiecare trebuie sa invete sa isi controleze starile de spirit, sa isi pastreze calmul, chiar daca ar fi motive de enervare sau de nemultumire.
- Ascultarea atenta a interlocutorului asigura cel putin jumatate din succesul comunicarii.
- Nu trebuie ignorata nici importanta comunicarii nonverbale – prin gesturi, atitudine, mimica, tonalitatea vocii – care poate completa (cu succes sau nu) comunicarea verbala.
