Într-o lume în care reclamele ne urmăresc la fiecare pas, magazinele online sunt deschise 24 de ore din 24, iar un singur click este suficient pentru a comanda aproape orice, cumpărăturile au devenit mai accesibile ca niciodată.
Pentru majoritatea oamenilor, acestea reprezintă o activitate normală, uneori chiar relaxantă sau recompensatoare. Însă există situații în care dorința de a cumpăra scapă de sub control și se transformă într-un comportament compulsiv, într-o veritabilă obsesie pentru cumpărături, cu efecte serioase asupra vieții personale, financiare și emoționale. Această dependență/ tulburare reprezintă un comportament adictiv şi poartă numele de “oniomanie”, termen propus de psihiatrul francez Valentin Magnan (din grecesul “onios” – “de vânzare” și “mania” – “nebunie”) sau “sindromul shopaholic”.
Deși este mai puțin cunoscută decât alte dependențe sau decât alte afecţiuni legate de impulsivitate, oniomania afectează milioane de oameni din întreaga lume. Persoanele care suferă de această problemă nu cumpără pentru că au neapărată nevoie de un anumit produs, ci pentru că actul cumpărării le oferă o stare temporară de satisfacție, când alte aspecte din viaţă nu aduc împlinire – un fel de compensaţie iluzorie, în condiţiile în care realitatea, percepută corect, arată că niciodată o stare de spirit proastă, stresul, oboseala nu vor dispărea prin refugiul în cumpărături compulsive.
Înțelegerea acestei tulburări este primul pas spre prevenție și recuperare. Cu ajutorul sprijinului psihologic și al unor strategii eficiente, comportamentul compulsiv poate fi ținut sub control, iar persoana afectată își poate recăpăta echilibrul.Trebuie precizat, de asemenea, că specialiştii spun că oniomania reprezintă o fază avansată (cronică) a unui comportament marcat de shopping inutil/ compulsiv, statisticile indicând că 1 din 20 de adulți suferă de această dependență comportamentală.
Oniomania şi “Efectul Diderot”
Deşi oniomania şi “Efectul Diderot” sunt asociate frecvent, trebuie precizat că, aşa cum spun studiile de specialitate, există diferenţe între cele două concepte. Efectul Diderot este un termen din psihologia consumului și din economia comportamentală. Acesta descrie tendința unei persoane de a cumpăra obiecte suplimentare după achiziționarea unui produs nou, pentru că, prin comparaţie, celelalte par învechite, deci trebuie schimbate. Iar procesul va deveni fără sfârşit, deoarece orice lucru nou, la un moment dat, se va transforma într-unul vechi, care va trebui să fie înlocuit cu un altul mai “frumos”, mai “bun”.
Conceptul își are originea în eseul filozofului francez Denis Diderot, “Regrets sur ma vieille robe de chambre” („Regrete pentru vechiul meu halat„). După ce a primit un halat nou și elegant, din partea împărătesei Rusiei, Ecaterina cea Mare, care a cumpărat biblioteca scriitorului pentru suma de 1000 de lire sterline (echivalentul a circa 40 000 de euro, la valoarea de azi), Diderot, care, o vreme, a avut destui bani pentru cheltuială, a simțit că restul obiectelor din locuința sa păreau vechi și nepotrivite. Astfel, a început să cumpere mobilier, covoare, sculpturi și alte obiecte noi, cheltuind mult peste posibilitățile sale, pierzând, în scurt timp, toată averea dobândită prin vânzarea bibliotecii.
Astfel de achiziţii reactive, impulsive, care creează o spirală a consumului, în care mulţi oameni intră, fără să conştientizeze şi fără să aibă nevoie pentru a se simţi mulţumiţi şi fericiţi, au primit denumirea de “Efectul Diderot”.
Cum se manifestă oniomania?
Oniomania, aşadar, cunoscută și sub denumirea de “tulburare de cumpărare compulsivă” sau “shopping compulsiv”, reprezintă mai mult decât “Efectul Diderot”, este o afecţiune psihologică, definită ca o nevoie irezistibilă, total necontrolată și repetitivă, de a cumpăra produse, indiferent dacă acestea sunt necesare sau nu.
Persoanele afectate experimentează o tensiune interioară, o nerăbdare, care poate fi redusă doar prin achiziționarea unor obiecte. Problema nu constă în cumpărăturile în sine, ci în imposibilitatea de a controla impulsul și în consecințele negative care apar ulterior, chiar dacă acestea nu sunt întotdeauna conştientizate.
Mulți oameni confundă oniomania cu simpla pasiune pentru shopping. Diferența este însă majoră. O persoană pasionată de cumpărături poate renunța ușor la o achiziție atunci când nu își permite sau când realizează că produsul nu-i este util. În schimb, persoana cu oniomanie cumpără cu orice preţ, în orice condiţii, chiar și atunci când știe că își pune în pericol stabilitatea financiară. Tulburarea este încadrată de numeroși specialiști în categoria comportamentelor compulsive și prezintă asemănări importante cu alte tipuri de dependență.
Oniomania – care sunt principalele cauze ale acestei tulburări?
Nu există o singură cauză care să explice apariția oniomaniei. De cele mai multe ori, aceasta rezultă din combinația mai multor factori psihologici, biologici și sociali:
Factorii psihologici
Mulți dintre cei care dezvoltă această tulburare – oniomania – folosesc cumpărăturile ca metodă de reglare emoțională. Printre emoțiile care pot declanșa comportamentul compulsiv se numără: sentimentul de gol interior, plictiseala, stresul , anxietatea, tristețea, lipsa încrederii în sine, frustrarea etc. În timpul cumpărăturilor, creierul eliberează dopamină, neurotransmițător asociat cu recompensa și plăcerea, care creează o stare de euforie temporară. Această senzație este însă de scurtă durată, iar persoana simte ulterior nevoia să repete experiența.
Stima de sine scăzută
Unele persoane încearcă să-și construiască o imagine pozitivă prin intermediul obiectelor pe care le dețin. Hainele de firmă, gadgeturile noi sau produsele de lux devin modalități care ar “trebui” să compenseze nesiguranțele personale.
Tulburările psihice asociate
Oniomania apare frecvent împreună cu depresia, cu tulburările anxioase, tulburarea bipolară, tulburarea obsesiv-compulsivă, diferite alte tulburări de personalitate. În astfel de situații, tratarea afecțiunii principale contribuie și la reducerea comportamentului compulsiv.
Predispoziția biologică
Cercetările sugerează că anumite persoane pot avea modificări în mecanismele cerebrale implicate în controlul impulsurilor și în sistemul de recompensă. Acest lucru explică de ce unii dezvoltă mai ușor comportamente repetitive și dependente.
Influența mediului
Societatea modernă încurajează consumul permanent. Promoțiile, reducerile, reclamele personalizate, influencerii și rețelele sociale transmit constant mesajul că fericirea poate fi cumpărată. Expresii precum „meriți să te răsfeți” sau „ultima șansă” stimulează cumpărăturile impulsive. În cazul persoanelor vulnerabile, aceste mesaje pot favoriza instalarea oniomaniei.
Cum se manifestă oniomania?
Simptomele pot varia de la o persoană la alta, însă există câteva semne caracteristice comune:
- Dorința puternică de a cumpăra – persoana simte impulsuri intense de a merge la cumpărături sau de a naviga pe magazine online, de a planifica permanent alte şi alte achiziţii. Rezistența la acest impuls produce neliniște și iritabilitate.
- Achiziții inutile – sunt cumpărate produse care nu sunt absolut necesare, care nu vor fi folosite, identice cu altele deja existente, în cantități exagerate. Uneori, obiectele rămân multă vreme în ambalaj.
- Pierderea controlului – persoana intenționează să cumpere un singur produs, însă pleacă acasă sau comandă online numeroase articole și cu sume mult mai mari cheltuite decât își propusese.
- Sentimentul de euforie – în timpul cumpărăturilor apare o stare intensă de entuziasm și satisfacție. Aceasta este asemănătoare senzației experimentate în alte tipuri de dependență.
- Vinovăție după cumpărături – la scurt timp după achiziții pot să apară, mărturisite sau nu, jena, regretul, anxietatea, sentimentul că a fost făcută o greșeală. Pentru a scăpa de aceste emoții, persoana poate reveni la cumpărături, intrând într-un cerc vicios.
- Ascunderea cumpărăturilor – mulți oameni cu oniomanie ascund produsele cumpărate, mint în legătură cu prețurile, șterg extrasele bancare, ascund facturile s.a.m.d. Acest comportament apare din teama de a nu fi judecați.
Cine este mai predispus şi cum poate fi prevenită oniomania?
Deși oniomania poate apărea la orice vârstă, studiile arată că debutul este frecvent între 18 și 40 de ani. Printre factorii de risc se numără: impulsivitatea crescută, stresul cronic, lipsa suportului emoțional, depresia, anxietatea. Accesul permanent la magazine online și posibilitatea plății în rate sau prin servicii de tip „cumperi acum, plătești mai târziu” pot amplifica riscul.
La început, problema poate părea lipsită de gravitate. Totuși, în timp, consecințele (emoţionale, financiare etc.) devin importante. Deși nu toate cazurile pot fi prevenite, anumite obiceiuri pot reduce considerabil riscul. De exemplu, un plan clar pentru cheltuieli ajută la evitarea cumpărăturilor impulsive. Respectarea unei liste reduce tentația de a cumpăra produse inutile.
Dacă apare dorința de a cumpăra după o zi dificilă, este utilă amânarea deciziei cu 48 de ore. În multe cazuri, impulsul dispare după acest răstimp. Se pot dezabona notificările magazinelor online și newsletterele promoționale. De asemenea, este utilă ștergerea aplicațiilor de shopping de pe telefon dacă acestea stimulează cumpărăturile compulsive. Pe de altă parte, plata în numerar poate face cheltuielile mai conștiente decât utilizarea cardului.
În locul cumpărăturilor, emoțiile pot fi gestionate prin sport, lectură, meditaţie, plimbări, hobby-uri creative, întâlniri cu prietenii. Ca metoda de tratament, cea mai potrivită pentru oniomanie este psihoterapia. in special terapia cognitiv-comportamentală ajută persoana să identifice gândurile care declanșează cumpărăturile, să învețe metode sănătoase de reglare emoțională, să controleze impulsurile, să dezvolte strategii pentru prevenirea recăderilor. Reducerea simptomelor psihice contribuie adesea și la diminuarea comportamentului compulsiv.
Mituri despre oniomanie
Există numeroase concepții greșite despre această tulburare. Iată câteva dintre acestea:
Mit: Oniomania este doar o lipsă de voință.
Realitate: Este o tulburare complexă, influențată de factori psihologici și biologici.
Mit: Doar femeile suferă de oniomanie.
Realitate: Deși este diagnosticată mai frecvent la femei, tulburarea afectează și bărbații.
Mit: Dacă persoana are bani, nu există o problemă.
Realitate: Chiar și persoanele cu venituri mari pot dezvolta cumpărături compulsive, iar impactul emoțional rămâne semnificativ.
Mit: Cumpărăturile online sunt mai puțin periculoase.
Realitate: Accesul rapid și plata simplificată pot favoriza comportamentul compulsiv.
Oniomania este mult mai mult decât plăcerea de a face cumpărături. Este o tulburare care poate afecta profund sănătatea psihică, relațiile de familie și stabilitatea financiară. În spatele dorinței compulsive de a cumpăra se ascund adesea emoții dificile, stres, anxietate sau o nevoie profundă de validare.
Într-o societate în care consumul este încurajat permanent, adevărata libertate nu înseamnă să putem cumpăra orice, ci să putem alege conștient atunci când avem cu adevărat nevoie de ceva. Iar atunci când cumpărăturile nu mai sunt o alegere, ci o “obligație” interioară, este important să privim problema cu seriozitate și să căutăm sprijin. Oniomania poate fi tratată, iar recuperarea este posibilă atunci când persoana afectată beneficiază de înțelegere, intervenție specializată și perseverență.
Personalități care au recunoscut sau au fost asociate cu un comportament de cumpărături compulsive
Există relatări in autobiografii, interviuri sau informații din presa internațională despre personalități care au recunoscut sau au fost asociate cu un comportament de cumpărături compulsive, nu neapărat diagnosticate public cu oniomanie. Iată câteva exemple:
Mariah Carey, celebra cântăreață americană de muzică pop și actriță americană – presa a relatat de-a lungul anilor despre cheltuieli extravagante și sesiuni de cumpărături de milioane de dolari. Deși artista nu a declarat că suferă de oniomanie, comportamentul ei a fost frecvent discutat în contextul cumpărăturilor compulsive și al episoadelor asociate cu tulburarea bipolară, afecțiune despre care a vorbit public.
Lady Gaga – artista a povestit în interviuri că, la începutul carierei, avea tendința de a cheltui excesiv pe haine și costume scenice, ajungând uneori fără bani în cont. Ea a explicat însă că ulterior și-a schimbat radical modul de gestionare a finanțelor.
Heidi Montag, actriță și cântăreață americană, vedeta reality-show-ului “The Hills”, a recunoscut că, într-o perioadă, cheltuia sute de mii de dolari pe haine, genți și bijuterii. Ea a declarat că achizițiile îi ofereau o satisfacție temporară și că ulterior regreta sumele cheltuite, descriind un tipar apropiat de cumpărăturile compulsive.
Un exemplu celebru din ficțiune – un personaj care ilustrează foarte bine mecanismele oniomaniei este Rebecca Bloomwood, protagonista romanului (aparţinând scriitoarei engleze Sophie Kinsella) și filmului “Confessions of a Shopaholic”. Deși este un personaj fictiv, povestea surprinde fidel multe dintre caracteristicile tulburării. Acest personaj este folosit adesea chiar și în materialele educaționale despre cumpărăturile compulsive.
