Dupa ce soarele se ridica pe cer, anuntand venirea unei noi zile, in fostul Rangoon, actualmente Yangon, oras aflat in Myanmar sau Burma si situat pe raul cu acelasi nume, mica forfota de peste noapte incepe iarasi sa-si intre in drepturi. Spectacolul oferit de oras in acord cu cerul luminos capata proportiile sale magistrale care l-au consacrat abia in jurul pranzului, cand lumina soarelui ii orbeste atat pe locuitorii orasului, obisnuiti de altfel cu acest fenomen, cat si pe turistii care se grabesc sa imortalizeze fiecare moment.
Lumina este cu atat mai intensa cu cat, in orasul Yangon, exista doi sori: unul este sus pe cer, pandind parca lacul Kandawgyi, doar-doar sa se stinga in apa precum o minge arzatoare, iar celalalt soare este reflectat de acoperisul pagodei de aur Shwe Dagon, ce se inalta semeata la 98 de metri. Iar daca nu putem spune ca este cel mai frumos templu budist din lume, atunci cu siguranta suntem indreptatiti sa credem ca pagoda Shwe Dagon din fostul Rangoon este cea mai spectaculoasa — in cazul in care, desigur, spectaculozitatea nu este un sinonim pentru frumusete.
Si nu intamplator am descris aceasta imagine de-a dreptul superba, intrucat, la un moment dat, pagoda de aur din Yangon a fost descrisa de Rudyard Kipling, celebrul autor al „Cartilor Junglei” ca fiind „o minune ce sclipeste in soare”. Imaginatia noastra ar merge si mai departe de atat, ajungand sa ne determine sa credem ca Shwe Dagon este cel de-al doilea soare din fostul Rangoon. S-au scris atat de multe despre acest misterios si deopotriva fascinant oras din Myanmar, incat astazi este aproape imposibil sa nu ne intrebam de ce lumea intreaga se simte separata. Mult mai cunoscut ca Rangoon decat cu denumirea sa originara Yangon, orasul reprezinta intrutotul magia orientala imbinata cu acel soi de pericol de care lumea occidentala s-a temut intotdeauna.
Dar, de fapt, aceasta teama, uneori justificata, alteori fara niciun temei, ar avea la baza evenimentele petrecute in secolul al XIX-lea, cand englezii si-au extins imperiul colonial, punand stapanire si asupra Birmaniei. Aceasta intinsa asezare era locuita de triburi ostile, nedispuse sa coabiteze in niciun chip cu englezii. Ba, mai mult decat atat, este stiut faptul ca englezii nu erau doriti in interiorul continentului indian, si nu degeaba, daca ne gandim la dorintele lor, de altfel fara limite, in ceea ce privea expansiunea. Yangon a fost mult timp un paradis cu inchis, la portile caruia europenii nici nu indrazneau sa bata. Chiar si dupa ce tara a devenit independenta, mai cu seama dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, luandu-si numele de Myanmar, locuitorii nu au mai dorit sa vada niciun picior de europeni in preajma lor. Si abia in ultime doua-trei decenii, fostul Rangoon, actualmente Yangon, a devenit o destinatia turistica.
Europenii s-au ingramadit de indata sa viziteze un oras magnific, total diferit de cele europene si, mai ales, misterios prin traditiile si constructiile sale. In sfarsit, revenind la mica forfota de peste noapte care isi intra in drepturi abia dupa ivirea zorilor, de mentionat este ca orasul Yangon nu este asemenea altor orase asiatice, unde tihna a ajuns sa tine de atmosfera secolelor trecute. Desi are circa patru milioane de locuitori, acest oras din Birmania este foarte linistit.
Dar ceea ce impresioneaza cu adevarat este eleganta locuitorilor de pe raul Yangon, respectul pe care il arata fata de femei si, mai ales, manierele lor fata de turisti, toate acestea fiind completate de imaginea incredibila a orasului. Constructiile, de pilda, au fost ridicate in perioade diferite. Doar daca ne gandim la casele-baraci de pe malul raului, construite din lemn arcuit ca niste giuvaiere orientale, ce zac aproape amarate, si ne vom da seama ca structurile din oras au fost ridicate in perioade diferite.
Pe de alta parte, daca trecem pe langa cladirile cu fatade opulente, victoriene, vom constata ca acestea au fost construite in perioada coloniala. Balcoanele lor neobisnuite, elementele decorative asemenea si acoperisurile ce seamana cu cele ale templelor budiste creeaza o imagine de neegalat, nemaiintalnita in niciun alt colt al lumii. Mai mult, aceasta imagine este completata de arborii extrem de inalti, dar si de statuile zambitoare ale lui Buddha, care unora li s-ar putea parea kitsch. De fapt, imediat ce avionul aterizeaza, vom putea observa aceste statui ce incep sa-si faca simtita prezenta, intr-un mod straniu si, in acelasi timp, fascinant, de la aeroport pana la hotel.
In prima instanta, ne miram de inaltimea unui Buddha asezat, din interiorul manastirii Ashay Tawya, ca mai apoi, sa fim luati prin surprindere de un altul, si mai inalt, aflat la mica distanta de primul. Rangoon-ul nu duce lipsa nicidecum de monumentele stupa, sub forma de clopot alungit, acestea fiind intalnite la tot pasul. Insa de departe cea mai impresionanta, spectaculoasa si interesanta structura este Padoda Shwe Dagon, considerat simbolul orasului Yangon. Aceasta constructie se afla pe dealul Singguttara si are aceeasi forma de clopot alungit.
Asa cum era si de asteptat, in jurul acesteia s-au strans si numeroase legende. Se spune ca doi negustori aveau sa primeasca, drept rasplata, acum mai bine de 2500 de ani, opt fire din parul lui Buddha, care trebuiau pastrate intr-un altar. Insa acesti doi negustori nu s-au aratat foarte multumiti de rasplata saraca, insa intr-un final, s-au conformat si au asezat firele de par in altar, moment in care un miracol s-a petrecut. Din firele de par ale lui Buddha au pornit raze de lumina. Orbii vedeau din nou, surzii auzeau, mutii au inceput sa vorbeasca, pamantul s-a cutremurat ca si cand si-ar fi asteptat sfarsitul, florile si pomii au inceput sa infloreasca, ca apoi, o ploaie de nestemate sa se iveasca din senin. Aceasta este, desigur, o legenda, in realitate, pagoda de aur Shwe Dagon fiind ridicata de populatia „mon”, undeva intre secolele al VI-lea si al X-lea.
Potrivit dovezilor arheologice, aici ar fi existat un altar mic, acoperit de vegetatia junglei. Mai tarziu, un rege din Birmania l-a descoperit, aducandu-l la dimensiunile impresionante din prezent. Regele mon Shinsawbu a daruit pagodei greutatea sa in aur, adica 88 de kilograme, pentru aurirea monumentului Shwe Dagon, in vreme ce, atat fiica sa, cat si sotul acesteia au daruit greutatea lor inmultita la patru.
Oricum, in ceea ce avea sa devina simbol national au intrat circa 58 de tone de aur. Astazi, Pagoda de Aur din fostul Rangoon este inconjurata de temple budiste incredibil de frumoase, manastiri si alte stupe mai mici. Din acest loc aveau sa porneasca luptatorii, in anul 1824, pentru eliberarea de sub jugul britanice. Abia in 1947, Birmania a devenit independenta, iar Rangoon a devenit Yangon, care inseamna „sfarsitul luptei”. Pentru noi toti, ar putea insemna „inceputul calatoriei intr-o lume noua si necunoscuta”.
