La modul cel mai general, cuvântul alchimie denumeşte o ştiinţă ocultă, o formă de studiere empirică, experimentală a naturii, îmbinată cu elemente de astrologie şi misticism, care urmăreşte descoperirea « pietrei filozofale » care să prefacă metalele ordinare în aur şi crearea unui elixir al vieţii (DEX). În limba română, cuvântul a pătruns prin intermediul limbii franceze (fr. alchimie).

Cuvântul alchimie îşi are însă originea în limba arabă – al-kimiya – în vocabularul limbii franceze apărând în secolul al XIV-lea, prin intermediul latinei medievale – lat. alchemia.

Filologul german Hermann Diels susţine o altă etimologie, în grecescul khemeia, care a fost preluat şi de limba arabă, sau în termenul din limba coptă (o limbă afro-asiatica, descendenda din egipteana veche) – keme – şi acesta derivat din kmi, însemnând « pământ negru », pământ aluvionar şi, prin extensie, Egipt.

Până la apariţia chimiei moderne, în secolul al XVIII-lea, termenii alchimie şi chimie erau utilizaţi ca sinonime.

 

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.