Sărbătoarea Botezul Domnului (Boboteaza), din 6 ianuarie, care se prăznuieşte în cultul ortodox şi romano-catolic, urmată de Soborul Sf. Pr. Ioan Botezătorul, în 7 ianuarie, încheie ciclul sărbătorilor de iarnă. Botezul Domnului reiterează, în fiecare an, momentul în care, cu peste două mii de ani în urmă, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a coborât la apele Iordanului şi a primit botezul din mâinile Sfântului Ioan Botezătorul. Pelerinii care participă la ceremonia care are loc în Israel, pe malul raului Iordan (pe data de 19 ianuarie, decalajul de zile fiind dat de diferenţa dintre calendarul iulian şi cel gregorian) mărturisesc faptul că, în această zi, după ce Patriarhul Ierusalimului aruncă trei cruci în apă, râul începe “să fiarbă” si îşi întoarce cursul, dinspre Marea Moartă spre Marea Galileii, pentru scurt timp, pe o distanţă de aproximativ 100 de metri, semn al puterii Mântuitorului de a întoarce lumea de la moarte la viaţă. Nicio explicaţie ştiinţifică nu a fost găsită, până astăzi, pentru acest fapt.

Boboteaza este denumirea populară a sărbătorii, la noi, la români, iar originea acestui cuvânt are legătură, desigur, cu verbul a boteza, dar explicaţiile referitoare la particula bo- de la începutul cuvântului sunt diferite. În DEX (Dicţionarul explicativ al limbii române), se arată că, probabil, Boboteaza a rezultat din apă + botează, în pronunţie dispărând, în timp, vocala iniţială a, din substantivul apă, rezultând Paboteaza/Poboteaza, apoi Boboteaza.

În dicţionarele mai vechi, Boboteaza este considerat un împrumut din limba slavonă – Bogojavlenije/Bogoiavlenie (Bogu – Dumnezeu şi javlenije – a boteza), dovadă că, în unele zone – Banat, Haţeg, Maramureş – se mai păstrează, în pronunţia populară, forma Bogboteaza.

A iordăni (iordănit, iordănitori) sunt cuvinte legate de obiceiul care s-a păstrat, de-a lungul timpului, ca cete de tineri (iordănitori) să umble din casă în casă, în seara de Bobotează, în ajunul Sfântului Ioan, cântând Iordanul (ceea ce se cântă şi la biserică), stropind cu apă sfinţită (aghiazma), luată de la preot, în ajun, după care îi ridică pe cei colindaţi, de trei ori, pentru ca acestia sa fie sănătoşi şi sa le mearga bine tot anul. Mai demult, cei colindaţi erau duşi, pe braţe, până la cel mai apropiat râu sau lac, “ameninţaţi” că vor fi aruncaţi în apă, dacă nu se “răscumpărau” cu un dar.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here