Sărbătoarea Sfinților Petru și Pavel sau, așa cum este numită în popor, SânPetru de vară, este celebrată, în fiecare an, la data de 29 iunie, atât de creștinii ortodocși, cât și de catolici. Peste 500.000 de români poartă aceste nume, în jur de 370.000 bărbați, restul femei – Paula, Petronela, Petruța.
Petre/Petru este un nume de origine greacă, din onomastica religiei creștine, provenit din substantivul „petros”, însemnând „piatră”. În limba română a pătruns prin filiera limbii latine – Petrus – Sânchetru (Sfântul Petru), reintrodus ulterior prin influența limbii grecești.
Potrivit Evangheliei lui Ioan, Sfântul Apostol Petru (Simon Petru) era fiul lui Iona, dintr-o mică cetate din Galileea – Betsaida. Pescar sărac, el devenit unul dintre primii discipoli ai lui Iisus din Nazaret, care i-a și dat acest nume (în aramaică – „Kefa” – „piatră”).
Numele Pavel provine tot din limba greacă și corespunde latinescului Paulus (de la adjectivul „paul(l)us” – „mic”), ambele variante – grecească și latină – fiind, la origine, un cognomen, adică al treilea nume al unei persoane, care arată familia sau un supranume (poreclă).
Pe lângă semnificația și originea lor biblică și istorică, numele Petru și Pavel poartă cu ele un simbolism profund în multe culturi, reflectând forță, lideriștii și fiabilitatea. Aceste nume nu sunt doar legate de figuri istorice și religioase importante, ci și de calități umane universale apreciate de-a lungul generațiilor. În multe societăți, aceste nume sunt asociate cu tradiții și sărbători care reflectă respectul și admirația față de purtătorii acestor nume.
Apostolul Pavel sau Saul din Tars, cum i se mai spunea, a influențat major gândirea creștină, mai ales prin cunoscutele „Epistole pauline”. A fost în nenumărate călătorii misionare. Detenția, alături de Petru, a sfârșit cu decapitarea lui, probabil în anul 67. Mormântul său este venerat la Bazilica Ostiense, din Roma.
În jurul anului 57 d.Hr., Petru și Pavel au ajuns la Roma, unele legende relatând că amândoi au fost arestați în timpul represiunilor anticreștine, din timpul împăratului Nero. Despre Petru se mai spune că a fost condamnat la moarte prin crucificare cu capul în jos, în jurul anului 67, în afara Romei, și îngropat în cimitirul săracilor.
Pe locul unde se crede că a fost îngropat Petru a fost înălțată o bazilică, în vremea lui Constantin cel Mare. Bazilica Sfântul Petru (în italiană, Basilica di San Pietro) se găsește astăzi în Cetatea Vaticanului, în Piața cu același nume – Piazza San Pietro – și este cea mai mare biserică din lume. Lucrările au durat aproape 120 de ani, iar în biserică se află adevărate opere de artă, dat fiind faptul că mari artiști, printre care și Michelangelo, au participat la ridicarea și înfrumusețarea ei.
În reprezentările iconografice, Sfântul Pavel apare, de obicei, cu două săbii, una a martiriului, cealaltă a „Cuvântului lui Dumnezeu”. În altele apare cufundat în apa Botezului, cu un porumbel (Sfântul Duh) care îi vorbește la ureche, precum în cunoscuta frescă Detchani din Serbia.
Cei doi Apostoli, Petru și Pavel, sunt pomeniți împreună pentru că au murit în aceeași zi.
În tradiția românească, Sărbătoarea Sfinților Petru și Pavel, SânPetru de vară, marchează mijlocul verii agrare și, de-a lungul timpului, s-au păstrat o serie de obiceiuri legate de această zi, cum ar fi cel de a se da de pomană ulcele cu apă proaspătă și vase cu mâncare sfințită, pentru sufletelor celor din cealaltă lume. De altfel, sărbătoarea este cunoscută și ca Ziua Moșilor de SânPetru, noua „moși” care făceau numai lucruri bune și minuni pe unde mergeau.
Se mai spune că Sfântul Petru are cheile Raiului și este mâna dreaptă a lui Dumnezeu și tot el veghează asupra ploilor, a căldurii și grindinei. Când Sfântul Petru pocnește din bici, sar scântei, iar scânteile căzute pe pământ se transformă în licurici.
Să întâmpinăm Sărbătoarea Sfinților Petru și Pavel cu bucurie și sub semnul iubirii, așa cum scria Apostolul Pavel în prima Epistolă către Corinteni, un adevărat imn închinat acestui sentiment care înnobilează sufletul: „De aș grăi în limbile oamenilor și ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare și chimval răsunător. Și de aș avea darul proorociei și tainele toate le-aș cunoaște și orice știință, și de aș avea atâta credință încât să mut și munții, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
Și de aș împărți toată avuția mea și de aș da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi folosește. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată.” (Apostolul Pavel)
Tuturor celor care isi serbează ziua onomastică pe 29 iunie – Sărbătoarea Sfinţilor Petru şi Pavel – La multi ani!
