Expresia „Banii nu au miros” folosită în limbajul curent, pentru a-i ironiza pe cei care folosesc cele mai „nonconformiste” metode pentru a aduna avere, își are originea într-un timp foarte îndepărtat, pe vremea împăratului roman Vespasian (69 -79 d.Hr.).
Povestea din spatele expresiei banii nu au miros este nu doar fascinantă, dar și extrem de educativă. Aceasta ne învață despre percepțiile societății asupra valorii și moralității. Explorând această expresie, ne putem îmbogăți înțelegerea asupra modului în care limbajul și istoria se împletesc pentru a forma ideile noastre culturale actuale.
Venind la putere după Nero, timp în care vistieria imperiului se golise, mai ales după un uriaș incendiu care avusese loc la Roma, Vespasian a apelat la orice mijloc pentru a strânge bani. A impus tot felul de taxe, una dintre acestea fiind asupra closetelor publice (de aici și denumirea de vespasiene dată acestora). Fiul său, Titus, succesorul la tron, i-a spus că poporul bârfește și râde din pricina acestei taxe, împrejurare în care împăratul Vespasian i-a pus o monedă sub nas, cu sublinierea: „Non olet !” (Nu miroase ! / Banul nu are miros !).
Înțelegerea expresiei banii nu au miros ne oferă o fereastră spre trecut, dar și o oglindă a prezentului nostru. Reflectând asupra acestei fraze, putem vedea cum valorile și percepțiile s-au schimbat sau au rămas constante de-a lungul istoriei. Acesta este un exemplu excelent de cum limbajul reflectă cultura și societatea din care provine.
În timp, expresia nu s-a pierdut, ci a „prins” din ce în ce mai mult. Poetul latin Iuvenal, într-o satiră, scrie: „Lucri bonus est odor ex re qualibet” (Câștigul are miros plăcut, indiferent de unde vine), mai târziu, dramaturgul englez Bernard Shaw scrie o piesă intitulată „Banul nu are miros”, Balzac, la vremea lui, constata că Parisului i se potrivește aceasta zicere a lui Vespasian, iar în prezent expresia se utilizează frecvent, dar aproape nimeni nu își mai pune întrebarea de unde provine și fiecare îi decodează sensul mai mult sau mai puțin corect.
Pentru a-ți lărgi cunoștințele despre limbaj și cultura românească, te încurajez să citești și despre cum este corect: deseara sau diseara. Acest articol îți va oferi o înțelegere mai profundă a altor expresii și cuvinte comune, ajutându-te să navighezi prin complexitățile limbii române.
