Regnul vegetal de sub apele mărilor și oceanelor este alcătuit din eucariote fotosintetice pluricelulare. Aceste organisme multicelulare conțin celule specializate care efectuează sarcini diferite. Algele marine (alge și fitoplancton) sunt un grup liber format din unele dintre cele mai simple organisme care conțin clorofil, dar includ și membri ai procariotelor și eucariotelor.
Algele marine se găsesc în abundență în tot oceanul și pot pluti pe suprafața oceanului sau se pot agăța de substrat (pietre sau recife). Majoritatea algelor intră în clasificarea algelor roșii (undeva la 6.000 de specii). De asemenea, există și alge maro (aproximativ 2.000 de specii) și alge verzi (aproximativ 8.000 de specii). Nici una dintre algele cunoscute nu sunt otrăvitoare iar multe specii sunt recoltate pentru consumul uman.
Fitoplanctonul este format din microalge, care la rândul lor formează o componentă esențială a alimentației vietăților maritime. Aceste plante unicelulare oferă hrană pentru multe specii marine iar unele joacă un rol important în reglarea cantității de carbon din atmosferă.
Algele sunt eucariote fotosintetice ce pot fi unicelulare, pluricelulare și coloniale. Algele chiar cu puțini membri pluricelulari sunt grupate în două domenii principale, iar mai apoi în mai multe regate. Chiar dacă algele maro și roșii sunt în principal marine, algele verzi se găsesc atât în apele sărate, cât și în cele dulci.
Algele roșii cresc ca plante unicelulare și vin într-o varietate de mărimi, chiar dacă majoritatea sunt de mici dimensiuni. Toate speciile sunt atașate de pietre sau corali iar uneori chiar și de învelișul animal sau de alte specii de alge.
Algele maro conțin cele mai mari și mai complexe tipuri. Nu există forme unicelulare sau coloniale ale algelor maro. Algele maro își strâng rezervele alimentare sub forma unei substanțe numite laminarină, similar unei specii mai puțin cunoscute de alge aurii. Algele maro sunt găsite în general atașate substratului în apele reci, puțin adânci, din apropierea țărmului din regiunile subpolare și temperate. Unele forme de albe brune s-au adaptat pentru a putea supraviețui la o viață pe coastă. Algele brune mari sunt folosite ca adăpost pentru unele animale care trăiesc pe fundul apelor. De asemenea, ele servesc și ca substrat pentru alte alge sau plante.
Algele de Pacific sunt o specie mare de alge brune. Acestea cresc în zonele temperate ale lumii. La fel ca și alte specii de alge brune, acestea se atașează de substrat. În condiții adecvate, aceste alge cresc extrem de rapid. Ele cresc în sus și pot ajunge la o înălțime de 20-30 de metri. Aceste plante cresc spre suprafață, de unde se pot răspândi pentru a obține lumina soarelui, deseori blocând lumina pentru alte organisme. În ciuda acestei rate de creștere rapidă și a ratei ridicate de productivitate, relativ puține specii marine pasc direct acest tip de alge.
Algele verzi sunt cele mai diverse tipuri, care cresc într-o varietate de forme și într-o varietate de habitate. În general ele sunt mici și simple, cu multe specii unicelulare. Unele specii se atașează de malurile nisipoase prin secreția unui ciment calcaros.
Spre deosebire de algele marine, iarba de mare este formată din plante marine cu flori ce trăiesc scufundate în mediul marin. Se estimează că la nivel mondial există undeva la 50 de specii de iarbă de mare iar cele mai multe dintre specii se găsesc la tropice. Pături de iarbă de mare cresc în apele puțin adânci unde oferă un habitat important pentru viața marină din zonele temperate și tropicale.
Aceste habitate diferă în dimensiune și abundență, de la petice izolate la zone de kilometri. În zonele în care valurile sunt foarte active întâlnim pături ce sunt formate din petice izolate. În apele mai calme, păturile de iarbă de mare se întind ca un covor pe fundul mării.
În mod obișnuit, iarba de mare crește ca frunze lungi și subțiri. Poate fi întâlnită până la adâncimi de 50 de metri. Cele mai multe specii cresc în substraturi moi, cum ar fi nisipul și formează un covor dens care nu doar fixează planta, dar ajută și la stabilizarea sedimentelor. În același timp, ele absorb și mișcarea valurilor și curenților.
