Palatul Azem, ce in prezent gazduieste Muzeul Artei si Traditiilor Populare, a fost construit intre anii 1749 si 1752, pentru pasa Hassad al-Azem, guvernatorul otoman al Damascului. Constructia este, fara doar si poate, cea mai mare, respectiv cea mai bogat ornamentata resedinta otomana din orasul vechi Damasc, Siria. La originile planului dupa care palatul a fost ridicat stau elemente otomane, prin cele trei curti interioare apropiate si nu numai. De pilda, Salamlik, sau zona de primire, asa cum este cunoscuta mai bine, este o curte destinata primirilor oficiale de tot soiul, avand frumoase pardoseli din marmura, dar o fantana centrala pentru a pastra curtea racoroasa.
In fapt, fantana centrala, pe langa scopul sau initial, este si o lucrare spectaculoasa, ce ii da o nota aparte curtii Salamik. De la aceasta fantana, pasii ne vor indrepta spre o arcada deschisa, de o frumusete rara, bogat ornamentata. Aceasta arcada, la randul ei, ne va duce spre un loc de odihna din timpul verii. Aici, aerul este mult mai racoros, iar intimitatea pare ca e la ea acasa.
Nu putem, apoi, sa nu observam ca exista, de asemenea, si o camera de vara cu plafoane inalte si o alta fantana centrala, impodobita cu zece capete de serpi din arama, lucrare ce poate si mai spectaculoasa decat prima.
Si daca am vorbit de locul de odihna din timpul verii, de altminteri, foarte racoros, si pentru vremurile friguroare Palatul Azem are o incapere mai calda, folosita iarna. Aceasta incapere are pardoseala acoperita cu marmura, de o frumusete incredibila, iar undeva, intr-un colt, se afla un semineu. In schimb, zona destinata familiei, Haramlik, este formata dintr-o mare curte interioara si un bazin inconjurat de lamai. De fapt, de la acesti lamai se intra in zona destinata familiei, care include o scoala, biblioteca, sala de arme, dormitorul matrimonial, camera pelerinajului si camera de muzica. Insa pe langa toate aceste incaperi utile, mai intalnim si un complex de bai cu acoperisul in forma de dom, ce completeaza spectaculozitatea Palatului Azem.
Apoi, in calatoria noastra prin uluitoarea constructie vom da peste Khadamlik, sau locuintele servitorilor, ce se afla dincolo de Haramlik, iarasi, un element otoman al planului. Deci, putem spune ca Palatul Azem din Damasc este construit la o scara grandioasa, expunand, cu o generozitate graitoare pentru acele vremuri, poate cele mai frumoase si rare materiale din cate existau. De altfel, de remarcat este si exceptionala maiestrie a celor care l-au construit, punand parca, pe acelasi nivel, si utilitatea precum si extravaganta, luxul.
Iar, daca vom vizita Palatul Azem din Damasc, Siria, amalgamul de detalii pe care il vom vedea desfasurandu-se in fata ochilor nostri ni se va parea, fara indoiala, nu o dovada a luxului pe care si-l dorea pe atunci Hassad al-Azem, ci doar un exemplu al unei cladiri ce ilustreaza perfect utilitatea si bogatia. Ar fi imposibil, de pilda, sa nu observam ca au fost folosite mai multe tipuri de piatra, aici intrand gresia, calcarul, bazaltul si multe alte tipuri de marmura, specifice acelor timpuri.
Ba mai mult decat atat, Guvernatorul a cerut incorporarea in structura palatului a unor coloane romane de la Bosra, si a unor vechi pietre de pavaj, de la Banyas. Poate tocmai de aceea, palatul are un aer usor european, chiar daca, sa spunem asa, este, mai mult sau mai putin, o constructie exotica. Si daca tot vorbeam de utilitate, trebuie sa mentionam ca zidurile sunt groase pentru a mentine palatul calduros iarna si racoros vara, intreaga cladire degajand o atmosfera de gratie si serenitate, in ciuda bogatiei elementelor.
Numai ca, desi s-a pus un accent foarte mare pe construirea unui palat rezistent, si acest uimitor edificiu a trecut prin vremuri mai mult sau putin grele. De exemplu, in anul 1925, Palatul Azem din Damasc a fost grav afectat de un incendiu. Din acel moment, s-a decis punerea in aplicare a unui plan serios de restaurare, menit sa aduca palatul la formele si exuberanta initiale. In acest sens, s-au folosit materiale recuperate din cladirile contemporane cu aceasta.
Bineinteles ca aceasta tehnica de restaurare a mai fost folosita, doar ca, in acest caz, lucurile au fost putin mai complicate, deoarece stilul arhitectonic, precum si elementele ce defineau impresionantul palat erau unice. In sfarsit, in anul 1952, palatul avea sa fie cumparat de guvernul sirian de la familia Azem ca mai apoi, in 1954, sa fie deschis publicului larg. In cele din urma, s-a decis ca Palatul Azem ar trebui sa adaposteasca unul dintre primele muzee ale tarii, si anume Muzeul Artei si Traditiilor Populare.
