Palatul Chateau de Fontainebleau este o structura magnifica si unul din cele mai mari palate regale din Franta. Acest palat se afla la 55 de kilometri distanta de centrul orasului Paris. Arhitectura sa a avut o influenta considerabila asupra evolutiei artistice din Franta si din intreaga Europa. Resedinta regala de vanatoare din Fontainebleau se afla in inima unei paduri dese din regiunea Ile-de-France, fiind folosita de regii Frantei inca din secolul al 12-lea. In secolul al 16-lea, regele Francisc I a marit, a transformat si a infrumusetat aceasta resedinta. De atunci inainte palatul Chateau de Fontainebleau a devenit una din cele mai importante si mai prestigioase locatii ale Curtii Franceze.
Constructia palatului regal a inceput in timpul domniei regelui Francisc I, care in 1528 o ordonat ca vechea resedinta regala sa fie demolata si reconstruita. Regele Francisc I al Frantei a vrut sa faca din palatul Chateau de Fontainebleau o noua Roma. Acesta a adus artisti renumiti din Italia, a caror interventie marcheaza etapa decisiva in care au fost introduce detaliile perioadei renascentiste in Franta.
Primele cladiri ce constituiau palatul au fost construite intre anii 1528 si 1540, sub supravegherea arhitectului Gilles le Breton. Lui ii este atribuita constructia Curtii Ovale, care se afla in sectiunea de est a complexului. Intre anii 1533 si 1540, pictorul italian Rosso Fiorentino a lucrat la decorarea frescelor si la stucatura Galeriei regelui Francisc I. Acesta a reusit sa duca la bun sfarsit un program ambitios in stil manierist, in care temele de propaganda monahista au fost imprumutate din fabulele si miturile greco-romane.
Un alt artist faimos ale carui opera se pot vedea in palatul Chateau de Fontainebleau, a fost Francesco Primaticcio, care si-a dedicat cea mai mare parte din cariera acestei cladiri. Francesco Primaticcio este cunoscut in special pentru realizarea celor mai deosebite decoratiuni din bronz din perioada romantica, printre care cele create pentru Curtea Belvedere a palatului Vatican si cele pentru Palazzo della Valle. Frescele din Sala de Bal, cele din camera Ducesei d’Etampes si cele din Galeria d’Ulysse, sunt cateva din creatiile lui Primaticcio pentru palatul Chateau de Fontainebleau. Din aceste camere decorate de Primaticcio nu a mai ramas mare lucru astazi, insa decoratiunile sale se mai pot vedea in diverse picturi si gravuri.
La infrumusetarea palatului Chateau de Fortainebleau au contribuit si alti mari artisti. In Curtea Fantanii se afla pe un piedestal o statuie a lui Michelangelo care-l infatiseaza pe Hercule, Benvenuto Cellini a creat minunata Nimfa de Fontainebleau pentru Poarta Aurita, iar Serlio a conceput planurile pentru numeroase zone ale palatului si a creat usa pentru Fantana Frumoasei Ape, impreuna cu grota rustica si pilonii sai sculptati.
In urma acestui contact cu arhitectii, sculptorii si pictorii italieni, artistii francezi au fost determinati sa isi reinnoiasca stilurile. Gilles le Breton pare sa fi scapat de influenta acelor artisti italieni la inceputurile constructiei palatului, insa pentru arhitectii Philibert de l’Orme si Jacques Androuet du Cerceau, palatul Chateau de Fontainebleau a reprezentat sursa unor revelatii. Lectiile date de artistii italieni a inspirat inca o generatie de artisti francezi, printre care Ambroise Dubois, Toussaint Dubreuilh si Martin Freminet, atunci cand necesitatea extinderii si decorarii palatului a creat conditiile ideale pentru supravietuirea unui centru artistic in secolul al 17-lea.
La sfarsitul secolului al 18-lea, palatul a ajuns intr-o stare foarte proasta, in urma Revolutiei Franceze fiind vandute multe din piesele de mobilier originale. Revolutionarii vindeau cat puteau din toate palatele si castelele Frantei pentru a strange bani pentru natiune, acesta fiind un mod de a se asigura ca dinastia Bourbonilor nu va mai putea reveni sa-si revendice tronul. Cutoate acestea, in urmatorul deceniu, Napoleon a inceput sa transforme palatul Fontainebleau intr-un simbol al maretiei sale, drept alternativa a Palatului Versailles care era strans legat de Bourboni.
In 1804, Napoleon l-a gazduit aici pe Papa Pius VII, cand a venit sa-l sfinteasca pe acesta, iar intre anii 1812 si 1814, Papa Pius a revenit la palat, de data aceasta ca prizonier al lui Napoleon. Napoleon a contribuit destul de mult la aspectul palatului din ziua de azi, si in acest loc si-a luat ramas bun de la Garda Veche cand a plecat in exil in 1814.
La fel precum cladirile, si gradinile palatului au suferit modificari majore de-a lungul veacurilor. In partea de est, Marea Gradina era initial alcatuita dintr-o serie de razoare de flori de forma patrata, traversate de un canal. Mai tarziu, aceasta a fost transformata si reproiectata de Le Notre, si simplificata in mod treptat pana cand a ajuns la configuratia care poate fi vazuta astazi.
Domiciliul regal, numit si “casa veacurilor”, palatul Chateau de Fontainebleau a pastrat amprenta tuturor domniilor regilor Frantei si tuturor stilurilor aparute de-a lungul timpului. Henri IV, Ludovic XIII, Ludovic XV si Ludovic XVI au platit fara nicio ezitare sume imense pentru infrumusetarea acestui palat, iar Napoleon a preferat aceasta resedinta regala mai presus de toate celelalte.
