Panspermia este o teorie stiintifica prin care se afirma ca viata pe Terra a venit din exterior, adusa intamplator (prin ciocnirea cu meteoritii, cometele, prin intermediul carora au ajuns pe Pamant germeni, spori, molecule vii) sau voit, de catre extraterestri. O astfel de idee a aparut inca din antichitate, formulata de Anaxagora, savant grec, reprezentant al scolii filozofice presocratice. In varianta sa moderna, panspermia a fost redefinita, in secolul al XIX-lea, de catre Hermann von Helmholtz, medic si fizician german, si, in secolul al XX-lea, de catre Fred Hoyle, astronom britanic, si Nalin Chandra Wickramasinghe, profesor de matematica aplicata si astronomie. Hoyle, opozant fervent al teoriei Big Bang-ului si sustinator al teoriei « starii stationare », un model cosmologic potrivit caruia Universul este etern si imuabil, este unul dintre promotorii nucleosintezei stelare, care desemneaza ansamblul reactiilor de fuziune nucleara care au loc in interiorul stelelor si al caror rezultat este producerea nucleelor atomice.
Nalin Chandra Wickramasinghe, profesor, incepand cu 2011, la Universitatea din Buckingham (Marea Britanie), colaborator al lui Hoyle, considera, in sprijinul panspermiei, ca praful cosmic prezent in spatiile interstelare si in jurul cometelor este partial organic si ca viata, pe Terra, a evoluat, mai degraba, pornind de la aceasta sursa (litopanspermie), decat din « supa primordiala ». Si aparitia unor boli necunoscute pana la un anumit moment este explicata in aceeasi maniera, ca fiind generata de germeni patogeni adusi din spatiu, domeniul numindu-se pathospermie. La momentul actual, Wickramasinghe lucreaza la dezvoltarea unor metode care sa permita detectarea vietii in spatiul cosmic. El este expert, de altfel, in studiul materiei interstelare, in infrarosu.
In iulie 2001, o intamplare a repus in discutie, in lumea oamenilor de stiinta, teoria panspermiei. In sudul Indiei, in mai multe sate a cazut o ploaie rosie, localnicii vazand in acest fenomen un semn al sfarsitului lumii sau al unei invazii extraterestre iminente. Godfrey Louis, fizician la Universitatea Gandhi, sosit la fata locului, a luat o serie de probe din apa respectiva pentru a le analiza, presupunand ca este vorba de reziduuri de nisip rosu din desertul Arabiei, asa cum anuntau si sursele guvernamentale. Spre stupoarea sa, fizicianul a constatat, la analiza, ca nu era praf rosu, ci erau niste particule vii, apropiate ca forma de imaginea la microscop a globulelor rosii. Ducand mai departe cercetarile, incercad sa gaseasca ADN-ul acestor organisme vii, a intervenit o a doua surpriza.
Nu s-a putut identifica ADN. A solicitat, intr-o astfel de situatie, ajutorul profesorului Wickramasinghe, pe care il stia specialist in panspermie, si a apelat si la exobiologul NASA Richard B. Hoover, autor a nenumarate studii despre modul in care viata poate sa apara si sa se dezvolte in conditii vitrege, asa cum este cazul unor planete cu climat ostil. Niciunul dintre specialisti nu a putut da un raspuns concludent in legatura cu natura prafului « viu » din India, dar daca panspermia era considerata pana acum cateva decenii o adevarata « erezie », se pare ca, in prezent, starneste tot mai mult interesul oamenilor de stiinta. Materialul de studiu este urias, dat fiind faptul ca, in fiecare an, pe Terra, cad in jur de 500 de tone de meteoriti, pe care s-ar putea afla forme de viata aduse din spatiu.
Nenumarate programe, precum SETI (Searching for Extra-Terrestrial Intelligence) sunt interesate de cautarea dovezilor despre existenta inteligentei extraterestre si incearca sa contacteze asemenea lumi posibile prin mijloace tehnologice ultraperfectionate. La inceputul secolului al XXI-lea, contactul cu extraterestrii pare o posibilitate de luat in calcul din ce in ce mai mult, iar meteoritii (daca nu sunt de mari dimensiuni, pentru a pune in pericol Terra) nu mai sunt vazuti doar ca « mesageri » ai amenintarii si ai mortii, ci si ca purtatori de viata, putand genera o anume evolutie a chimiei si a biologiei terestre.