Cand este vorba de o dilema lingvistica, de felul “Paste sau Pasti”, problema se rezolva (cel putin, partial) consultand un dictionar, care ofera norma (forma corecta a cuvantului respectiv), la un moment dat. Spun “la un moment dat”, avand in vedere faptul ca orice limba este un sistem dinamic si anumite forme, considerate, multa vreme, ca fiind incorecte, pot fi acceptate ca norma, pentru ca sunt folosite frecvent, de un numar mare de vorbitori ai limbii respective, alte cuvinte/forme dispar (cand devin desuete) sau se impun cuvinte noi (este cazul neologismelor), din nevoia unei exprimari mai nuantate sau pentru ca trebuie sa denumeasca realitati (obiecte, tehnologii, situatii etc.) care nu au existat pana atunci.

Asadar, Paste sau Pasti? In DOOM si DEX gasim precizarile de mai jos, in legatura cu substantivul propriu “Paste/Pasti” (la care am adaugat si cuvantul “pasca”, pentru ca provine din acelasi etimon (cuvant de origine) latinesc si pentru a ne aminti ca forma corecta de genitiv-dativ este “pascăi”):

 

DOOM (Dictionarul ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane), 2005:

!paște/paști (paine sfintita) s.n.pl.art. paștele/paștile

!Paște (sarbatoare) s.propriu m.pl.Paști (doi Paști, dar pl.n. Sfintele Paști)

!pasca (prajitura, paine nedospita) s.f., g.-d. art. pascăi

DEX (Dictionarul explicativ al limbii romane) precizeaza diversele sensuri ale cuvantului si etimologia:

PAȘTI s. m.  1. Sărbătoare religioasă celebrată de creștini în amintirea Invierii lui Hristos, iar de evrei în amintirea eliberarii acestora din robia egipteana. ◊ Expr. Nu e în toate zilele Paști sau o dată pe an e Paști = nu se petrec în fiecare zi evenimente deosebite. Din an în Paști sau din joi în Paști, din Paști în Crăciun = foarte rar, la intervale mari de timp. La Paștile cailor (sau calului) = niciodată. 2. Pâine sfințită, care se împarte la biserică în ziua de Paști (1); pască. [Var.: Páște s. n.] – Lat. pascha, -ae.

PÁSCĂ  s. f. 1. Cozonac tradițional făcut din aluat dospit umplut cu brânză de vaci, stafide, smântână etc. care se mănâncă de obicei la Paști de către creștinii ortodocși. ♦ Anafură pe care preotul o împarte credincioșilor în ziua de Paști; paști (2). 2. Preparat alimentar tradițional, făcut din aluat nedospit, copt în foi subțiri, pe care îl mănâncă evreii în timpul Paștilor în loc de pâine. – Lat. pascha.

Dictionar, Foto: wonderplugin.com

Prin urmare, raspunsul clar oferit de DOOM este ca ambele forme – Paste/Pasti – sunt acceptate ca fiind corecte. Semnul exclamarii din fata cuvantului atrage atentia asupra faptului ca, in comparatie cu editia anterioara a dictionarului, s-a produs o schimbare (pana la data aparitiei acestei editii, dictionarele indicand o singura forma acceptata – Pasti). Daca avem in vedere substantivul propriu, care denumeste sarbatoarea), in functie de contex, se poate folosi forma de singular -“Paste” – sau cea de plural – “Pasti”. De exemplu, este corect sa spun:  “Sarbatoarea Pastelui/Sarbatorile Pastelui/ Sarbatorile Pastilor/Sarbatorile de Pasti/ Sarbatorile de Paste”, “ Un Paste fericit” (dar nu “Un Pasti fericit”, in care s-ar combina, ciudat, un articol nehotarat, cu forma de singular  -“un” – cu un substantiv la plural, “Pasti” – nu cred ca cineva s-ar gandi sa spuna “un cozonaci”). Corecte sunt si formele “Postul Pastelui” sau “Postul Pastilor”, “Noaptea Pastelui” sau “Noaptea Pastilor”, “Sfintele Pasti” (si nu “Sfintele Paste”, care ar insemna asocierea unui adjectiv cu forma de plural – “sfintele” – cu un substantiv la singular –“Paste”). De asemenea, tinand seama de cele doua variante (singular/plural), se poate spune, de exemplu: “Pastele cade, anul acesta, pe data de…” sau “Pastile cad, anul acesta, pe data de…” (si nu “Pastile cade…” sau “Pastele cad…”). Nu se pot folosi nici formele de articol hotarat, masculin, singular, pentru forma de plural – inca nu am auzit, sa zicem, un “hibrid” de felul “Pastiul”, in loc de variantele corecte –“Pastile”/”Pastele”. In situatiile care nu presupun acord, cele doua variante se pot folosi in egala masura, de exemplu:  “De Paste/De Pasti vremea va fi frumoasa”.

Am facut referire la cateva structuri pe care le intalnim frecvent, in limbajul curent. Evident ca situatiile de comunicare in care am putea fi pusi sunt infinite, dar daca retinem ca problema “Paste sau Pasti” este, oarecum, “rezolvata”, prin certitudinea ca ambele variantele sunt corecte, ramane doar grija contextelor. Pentru acestea, “instinctul” de vorbitori nativi de limba romana, “urechea muzicala” si cele cateva precizari din randurile anterioare ne pot conduce la o constatare simpla, aceea ca nu ne obliga nimeni sa “fortam” limitele limbajului, ci doar sa-l adaptam firesc la imprejurari. Dintr-o asemenea perspectiva, si preocuparea pentru omonimia “paște” (substantiv) si “paște” ( verb) pare a fi excesiva (am vazut comentarii nesfarsite pe net), deoarece tot contextul este cel care dezambiguizeaza imediat enuntul. Daca spun “De Paste merg la biserica”, mesajul este foarte clar (nu se gandeste nimeni la verbul “a paste”). Nu ma obliga nimeni sa urez “Paste fericit” (ca sa creez efecte comice sau scandaloase, prin omonimia cu verbul), cand pot sa spun “Un Paste fericit”, asa cum nici receptorul mesajului meu nu cred ca s-ar gandi ca il trimit la pascut. Este o falsa problema de decodificare.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here