Camil Petrescu a dat nastere unui nou roman modernist odata cu scriererea romanului “Patul lui Procust”, la numai cativa ani distanta de conceperea primului sau roman “Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi”. In acest roman Camil Petrescu surprinde calitatile personajelor-narator precum originalitatea sau relativismul, dand viata unor personaje de tip intelectual.
Legendele si miturile stravechi spun ca exista un han in care erau adusi de catre Procust din Atica mai multi oaspeti si erau obligati sa se inghesuiasca in singurul loc din acel han care intruchipa perfectiunea si idealismul – patul. Oamenii care nu incapeau in acel pat erau supusi torturii pana cand aveau sa ocupe patul fara nicio obiectie. De la acest obiect ideal se trage si titlul romanului, metaforizat pentru a reprezenta tiparele impuse de societate si pedepsele primite pentru incalcarea lor. Tema romanului cuprinde o parte dramatica, cea a iubirii, imbinata cu experienta erotica, cat si o parte descriptiva prin care este prezentata purificarea personajelor.
Fiind un roman de tip modernist, “Patul lui Procust” este structurat pe baza a mai multor planuri fundamentale care cuprind: jurnalul lui Fred Vasilescu intitulat “Intr-o dupa amiaza de august” (care cuprinde la randul lui scrisorile lui Ladima si criticile doamnei Emilia Pachitaru), scrisorile doamnei T. si cele doua epiloguri, I si II, apartinand lui Fred Vasilescu si autorului.
Romanul a fost redactat la persoana I, din perspectiva personajului narator, Camil Petrescu a incercat sa creeze firul narativ prin confesiunea personajelor principale (Doamna T, Fred Vasilescu si G. Ladima), a personajelor secundare (Cibanoiu, Penciulescu si altii) si din propria perspectiva, cea de autor, exemplificata prin notele din subsolul paginilor. Totodata actiunea romanului se bazeaza pe povestirile din subconstientul personajului narator, perspectiva temporala bazandu-se pe memoria fotografica a acestora, in timp ce perspectiva spatiala este redata de o imbinare a spatiului real cu spatiul mental, cel al trairilor interioare ale personajelor.
Romanul “Patul lui Procust” debuteaza cu aparitia celor trei scrisori ale doamnei T si cu notele de subsol (aflate pe ultimele randuri ale paginilor) prin care aceasta ii adresa autorului in mod direct mai multe nemultumiri personale dar, totodata, facea publica relatia sa de dragoste, avand ca scop crearea asa numitului “dosar de existenta”. Desi initial a refuzat sa discute despre acest subiect, doamna T a fost convinsa de autor sa-si destanuie secretele folosind un limbaj exact si minutios, un stil total opus celui propriu, cel aparut in majoritatea operelor lui Camil Petrescu.
Continutul scrisorilor era alacatuit din deziluzia doamnei T si a dezamagirilor traite de aceasta din cauza faptului ca a fost parasita de amantul ei, X. Aparent, acesta a lasat-o pentru o alta femeie, lucru care a determinat-o pe doamnta T sa-si puna eterna intrebare “Ce ii poate oferi alta femeie si nu ii pot oferi eu?”. Raspunsul este insa unul foarte dificil, amantul parasind-o fara sa-i ofere nici macar o explicatie. De asemenea, doamna T povesteste despre o intalnire cu fostul ei iubit, in timp ce acesta pleca spre munte cu trenul, alaturi de amanta sa, moment ce i-a adus aminte de un lucru asemanator pe care il facuse ea cu amantul ei.
Confesiunile pline de adevar din scrisorile doamnei T confera romanului un caracter autentic si, totodata o puternica substantializare, datorita dragostei si demnitatii exemplificate prin trairile interioare ale personajelor romanului.
Capitolul “Intr-o dupa amiaza de august” este considerata a fi cea mai de amploare parte a romanului “Patul lui Procust”, autorul Camil Petrescu notand in acest capitol atat sentimentele lui Fred Vasilescu catre doamna T (notate in jurnalul sau personal) cat si scrisorile adresate Emiliei (de catre G. Ladima), notele aflate in subsolul paginilor si sunt create, amanuntit, imagini vizuale ale vietii in Romania anilor 1526 – 1528, din punct de vedere financiar, economic si politic.
Noile caracteristici care au rolul de a scoate in evidenta frumusetea relativismului intr-o opera sunt sugerate prin acele sentimente de dragoste si demnitate regasite in vorbele si scrierile lui Fred Vasilescu si ale lui G. Ladima, experiente ce au capatat insa sensuri diferite ale acestor aspecte. De asemenea, trasaturile pozitive ale lui G. Ladima nu sunt privite cu ochi bun de Gheorghidiu si Lumanararu, oameni care nu pun pret pe cinste si demnitate si care decid sa puna capat tuturor afacerilor in care erau implicati cu acesta.
Capitolele “Epilog I” si “Epilog II” prezinta decesele a doua dintre personajele lui Camil Petrescu. In “Epilog I”, G. Ladima este gasit mort, iar in buzunarul sau se afla o scrisoare de la o stimata doamna Maria si o suma de bani in valoare de 1000 lei. In acel moment, Fred Vasilescu a realizat ca Ladima traia o iubire interzisa cu Emilia, fapt ce l-a determinat sa-si puna capat vietii pentru a-si pastra putina demnitate pe care o mai avea. In “Epilog II” este prezentata moartea lui Fred Vasilescu in urma unui accident aviatic, dupa ce a predat jurnalul sau personal.
Romanul “Patul lui Procust” al lui Camil Petrescu este considerat o intruchipare a relativismului prin simplitatea si totodata prin autenticitatea sa, aspecte apreciate si de catre criticul Nicolae Manolescu.
