Perseidele reprezintă cea mai cunoscută şi spectaculoasă ploaie de meteori de peste an, fiind vizibile în fiecare vară, în special în luna august. Este un fenomen ceresc observat și apreciat atât de astronomi, cât și de cei pasionați de tainele şi frumuseţea peisajului celest, datorită numărului mare de meteori vizibili și intensității luminoase a acestora.
Perioada de activitate a Perseidelor este, aproximativ, între 17 iulie și 24 august, cu un vârf între 12 si 13 august. În perioada de vârf, se pot observa între 50 și 100 de meteori pe oră, în condiții ideale (cer senin și fără poluare luminoasă), ceea ce va da nopţilor de august (mai ales în prima parte a acestora, când lumina lunii este mai estompată) o strălucire fără egal. Anul acesta, pentru că Luna este in scădere, după faza de Lună plină, din 9 august, condiţiile pentru observarea Perseidelor sunt excelente.
Perseidele – origine şi caracteristici
Ploaia de meteori/ ploaia de stele căzătoare din august – Perseidele – își are originea în cometa Swift-Tuttle, descoperită (independent) în 1862, de către astronomii Lewis Swift și Horace Tuttle. Cometa se deplasează pe o orbită extrem de alungită în jurul Soarelui și are o perioadă orbitală de aproximativ 133 de ani.
De fiecare dată când cometa se apropie de Soare, căldura acestuia face ca gheața și rocile din cometă să se topească și să lase în urmă o dâră de praf și particule minuscule. Când Pământul trece prin această parte de Univers (unde se află resturi lăsate de cometă), particulele intră în atmosfera terestră și ard, formând ceea ce noi vedem ca meteori sau “stele căzătoare”. Unele dintre particule au mii de ani, altele (cele care, în atmosfera terestră, devin cele mai luminoase) provin din pasajul cometei din anul 1862.
Meteorii intră în atmosfera Pământului cu o viteză de aproximativ 59 km/s (212 000 km/h) şi încep să “ardă” la aproximaiv 100 de kilometri de Terra. Rareori se întâmplă ca arderea să nu fie completă şi atunci bucata de rocă ajunsă pe Pământ devine “meteorit”. Mulți dintre meteori sunt foarte luminoși și lasă dâre luminoase persistente, care pot dura câteva secunde. De asemenea, pot să apară în nuanțe de alb, galben, verde sau albastru, în funcție de compoziția chimică a particulelor.
Radiantul Perseidelor (punctul aparent de origine) este Constelaţia Perseu (de la numele legendarului semi-zeu din Elada, considerat fondatorul civilizaţiei meceene, Perseus, fiul lui Zeus şi al muritoarei Danae), ceea ce explică şi denumirea ploii de meteori. Identificarea radiantului, pe harta cerului, se poate face uşor, deoarece stelele din Constelaţia Perseu sunt dispuse în forma literei “Y”, spre nord-est, şi seamănă cu silueta unui om.
Cum pot fi observate Perseidele?
Cel mai bun moment pentru a observa Perseidele este în prima parte a nopţii sau înainte de zori, aproximativ între orele 2 şi 4 dimineața, când Constelația Perseu este cel mai sus pe cer.
Locația cea mai potrivită este o zonă întunecată, departe de poluarea luminoasă a oraşelor, în condiţii de cer senin, fără nori şi fără Lună strălucitoare. Nu este nevoie de telescop sau de binoclu – meteorii pot fi observați cu ochiul liber.
Alte aspecte deosebite despre cea mai spectaculoasă ploaie de meteori de peste an
Cometa Swift-Tuttle (care îşi are originea în “Norul lui Oort”, format din planete minore care se învârtesc în jurul Soarelui) şi din care provin Perseidele, este considerată una dintre cele mai mari comete “potențial periculoase” cunoscute, cu un nucleu de aproximativ 26 km în diametru (adică de două ori mai mare decât asteroidul despre care se crede că ar fi dus la dispariţia dinozaurilor). Cometa Swift-Tuttle a fost zărită pentru a doua oară (după anul 1862, când a fost descoperită) în 1992.
Ploaia de meteori Perseide este cunoscută din antichitate, fiind menționată de chinezi încă din anul 36 d.Hr., desigur fără informaţiile astronomice de care dispunem astăzi. Europenii au consemnat observaţii despre această ploaie de stele căzătoare mult mai târziu, abia în secolul al XI-lea, iar legătura dintre Perseide şi cometa Swift-Tuttle i se datorează astronomului italian Giovanni Schiaparelli.
Perseidele în tradiţiile populare şi în credințe vechi
În multe culturi, stelele căzătoare erau considerate ca fiind mesaje divine, spirite sau forțe cosmice. Cea mai răspândită credință populară – încă vie și astăzi – este că, dacă vezi o stea căzătoare și îți pui o dorință, aceasta se va împlini. Originea acestei superstiții nu este precis cunoscută, dar are rădăcini în ideea că cerul deschis „primește” dorințele celor curați la suflet. În unele sate românești se spune că dorința trebuie rostită în gând și cât mai repede, altfel steaua „nu o va duce la Dumnezeu”. Unii oameni făceau semnul crucii când vedeau o stea căzătoare – fie ca să-și protejeze sufletul, fie ca să binecuvânteze un suflet care pleacă.
În unele tradiții din Europa de Est, „ploaia de stele” este interpretată ca un procesiune a sufletelor – spirite ale celor decedați, care se întorc pentru a veghea asupra celor vii.
Apoi, coincidențe cu anumite sărbători religioase au dat naştere altor convingeri transmise de-a lungul generaţiilor – de exemplu, vârful Perseidelor (12 – 13 august) este foarte apropiat de Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului (15 august). Această asociere a generat interpretări mistice – stelele căzătoare pot fi văzute ca “lacrimi ale Maicii Domnului” sau ca semne cerești care prevestesc schimbări.
În mitologia grecească, Perseidele mai sunt numite şi “ploaia de aur”, deoarece unele legende relatează că Zeus (tatăl lui Perseu), când a vizitat-o pe Danae (mama lui Perseu), a venit “într-o ploaie de aur”. Tot la greci, zeii erau considerați responsabili pentru “focurile cerești” – stelele căzătoare erau semne de avertizare sau aprobări divine.
Un timp magic…
Aşadar, Perseidele nu sunt doar un fascinant spectacol astronomic – acestea au fost, de-a lungul secolelor, sursă de fascinație, teamă, speranță și poezie populară. În multe tradiții, stelele căzătoare din miezul verii marchează un moment special, un timp magic, al schimbării, al sufletelor care trec pragul dintre lumi şi un prilej de a limpezi mintea şi sufletul prin contemplarea spectacolului celest.
