Petra este considerată una dintre minunile arhitecturale ale lumii antice. Oraşul se află într-o vale adâncă, la aproximativ 80 de kilometri sud de Marea Moartă şi reprezintă una dintre cele mai frumoase rămăşiţe ale lumii antice.

Rămăşiţele au fost redescoperite în 1812 de exploratorul elveţian Jean Louis Burckhardt. El a fost primul străin care călcase pe acolo în mai mult de 600 de ani, ultimii care ajunseseră acolo fiind cei ce participaseră la Cruciade. Singurii care ştiau de existenţa ei erau cei din triburile locale de beduini ce se dovediseră a fi rezervaţi în dezvăluirea locaţiei.

Acum mai bine de 2000 de ani, Petra se afla la răscruce de drumuri în orientul apropiat. Caravane de cămile ce transportau condimente, textile şi tămâie din zone îndepărtate treceau în mod constant prin oraş, fapt ce a dus la înflorirea acestuia.

Oraşul a fost sculptat literalmente în stâncile din sudul Iordanului. Aici nabatienii, locuitorii lui, au construit morminte, temple, case şi apeducte. Ei şi-au construit o civilizaţie ce a devenit un centru comercial important în lumea antică. La perioada de vârf oraşul a fost casă pentru mai mult de 20000 de nabatieni.

În limba greacă Petra înseamnă piatră, nume potrivit pentru oraş. El a fost fondat de un trib nomadic, numit nabatieni, cu câteva sute de ani înainte de naşterea lui Hristos. Populaţia sa era renumită pentru abilităţile sale în comerţ, agricultură, inginerie şi argitectură.

Petra era oraşul principal al nabatienilor şi se bucura de autonomie iar sub conducerea romană a înflorit. Conform tradiţiei, în 1200 Î.Hr., zona era populată de edomiţi fiind cunoscută ca Edom (roşu). Înainte de incursiunile israeliţilor, edomiţii controlau comerţul din Arabia până în Damasc.

Următorul capitol al istoriei este scris de persani şi este considerat că atunci când au migrat, nabatienii i-au forţat pe edomiţi să se mute în sudul Palestinei. Puţine se cunosc despre perioada dinaintea venirii nabatienilor, dar odată cu apariţia lor oraşul a cunoscut o mare dezvoltare.

Una dintre realizările măreţe ale nabatienilor a reprezentat-o sistemul hidraulic complex ce include sisteme de conservare a apei şi baraje ce protejau oraşul de inundaţii. Monumentele trădează caracterul internaţional al oraşului prin combinaţia tradiţiilor locale cu spiritul clasic al călătorilor.

Undeva între anii 64-63 Î.Hr. nabatienii au fost cuceriţi de Imperiul Roman aflat sub conducerea lui Ptolemeu. Sub conducerea lor, imperiul a continuat să înflorească fiind create monumente măreţe ce defineau ambele culturi. Odată cu divizarea Imperiului Roman, Petra a căzut sub Imperiului Roman de Est la a cărui conducere se afla Împăratul Constantin.

Citește și:  Piramida nevoilor sau Piramida lui Maslow, piramida dorinţelor şi echilibrul interior – o cale spre fericire şi succes

În anul 363 D.Hr. un cutremur puternic a distrus jumătate din oraş, dar acesta a continuat să-şi păstreze tradiţiile comerciale. În urma excavaţiilor din ultimii ani s-au descoperit o biserică şi scroluri ce atestă acomodarea ce avusese loc între creştini şi aristocraţia păgână. În perioada bizantină, locuitorii au refolosit vechile structuri şi la rândul lor au construit unele noi.

Odată cu schimbarea rutelor comerciale, declinul Petrei devine inevitabil iar un mare cutremur din 551 D.Hr. a distrus mare parte din oraş. După apariţia şi răspândirea Islamului, Petra a intrat într-un con de umbră.

Cel mai cunoscut monument îl reprezintă “Mănăstirea”, sculptată adânc în stâncă. E uşor de imaginat numărul mare de ore ce au fost necesare pentru a finaliza proiectul. Chiar şi simplul drum spre ea necesită multă muncă, din moment ce se află în capătul unei lungi şi abrupte alei. Numele ei este unul înşelător, ea fiind construită în secolul al III-lea Î.Hr. şi servind drept mormânt, abia mai târziu fiind folosită ca biserică. Crucile gravate pe interiorul pereţilor atestă faptul că aceasta a fost folosită de bizantini drept lăcaş de cult. Alături de ea “Marele Templu” (excavat în 1993 de oameni de ştiinţă de la Universitatea Brown) şi “Trezoreria” sunt simboluri ale măreţiei acestei civilizaţii şi ale muncii depuse de locuitorii antici.

Din momentul redescoperirii din 1812, mulţi oameni de ştiinţă au încercat să îi afle secretele. În momentul de faţă o foarte mică parte din oraş a fost excavată iar puţini sunt acei turişti care deviază de la principalele atracţii în căutarea locurilor ascunse.

Arheologii au descoperit în 1998 un complex imens de bazine subterane în apropierea Marelui Templu ce stau mărturie asupra capacităţii de supravieţuire şi a ingineriei locuitorilor.

După mai mult de 2000 de ani de existenţă apa, vântul şi numărul din ce în ce mai mare de turişti şi-au spus cuvântul. Oraşul trebuie protejat de natură şi de vizitatori în aceeaşi măsură. Oameni de ştiinţă şi ingineri se ocupă cu reconstruirea barajelor şi planifică restaurarea vechiului sistem de alimentare cu apă a oraşului.

Petra este un loc ce a fost martor ridicării şi căderii multor civilizaţii şi rămâne un monument al arhitecturii şi civilizaţiei lumii antice permiţându-ne să înţelegem istoria interculturală a acelei zone.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.