Un aport considerabil adus artei si valorilor umaniste a fost posibil prin pictorii Renasterii, perioada Renasterii fiind una frumoasa, de inflorire a artei, in care intalnim o reinviere a valorilor din Antichitate. Prin interesul vadit fata de Antichitate s-au inregistrat, in perioada cuprinsa intre secolele XIV-XVI (perioada Renascentista), inovatii in toate domeniile societatii, iar omul devine elementul fundamental, care sta la baza oricarei creatii. Locul unde a inceput aceasta miscare este Italia, urmand apoi sa se raspandeasca in intreaga Europa, reprezentand trecerea de la Evul Mediu la perioada moderna. Astfel, intre anii 1300- 1600 apar noi curente, arta evolueaza, ducand la realizari semnificative in toate ramurile artei.
Cum pictura este o ramura a artelor care interpreteaza realitatea in imagini vizuale, exprimarea prin pictura a ideilor existente in societatea renascentista a indreptat creativitatea catre culmi inalte, creatorii de arta incep pentru prima data sa fie numiti artisti. Pictori ai Renasterii din perioada de inceput a acestei miscari, din anii 1300, s-au confruntat cu dificultatile inlocuirii elementelor gotice si bizantine, care erau extrem de puternice, motiv pentru care inovatiile in pictura s-au produs mai incet, o alta cauza fiind si lipsa modelelor antice.
Cu toate dificultatile existente, in anii 1300 exista pictori ai Renasterii care au inovat considerabil creatiile din aceasta perioada. Pictorul Duccio di Buoninsegna (1260-1318/1320) este primul artist la care intalnim elemente noi, in lucrarea “La Maesta”, in limba romana “Fecioara pe tron, în glorie”, realizata in anul 1311. Prin aceasta capodopera, care reprezinta un altar dedicat Fecioarei Maria, se demostreaza aparitia noului stil artistic, intalnind in opera lui Duccio o claritate compozitionala, in care formele corpului capata volum, printr-o utilizare unica a culorilor, care ii ofera o maiestrie deosebita.
Primul dintre pictorii Renasterii, care renunta la influenta bizantina (numita maniera greaca) si la cea gotica este Giotto di Bondone (1267- 1337). Acesta reinvie interesul pentru arta antica si pentru maniera antica de exprimare artistica, percepand omul ca individualitate si deosebindu-l astfel de ceilalti oameni. Privit individual, omul capata contur si se stabileste o legatura intre om si lume, specifica Antichitatii. Personajele biblice pe care le picteaza devin reale, obisnuite, capata volum, nu mai sunt doar imagini realizate cat mai general, iar intamplarile biblice au loc pe pamant, oferindu-le un cadru real.
Reprezentative atat pentru opera lui Giotto, cat si pentru arta italiana, si inspiratoare pentru urmatorii pictori ai renasterii sunt doua fresce, prima se afla la Assisi, si este numita “Scene din viața Sfântului Francisc.”, pentru ca descrie scene din viata Sfantului Francisc, si a fost creata in jurul anului 1300. A doua fresca, din 1305, a fost realizata la Padova, la capela Scrovegni, si prezinta scene hristologice, cu invataturi despre Iisus Hristos. Ambele sunt caracterizate prin acuratetea de a utiliza elementele antice, insa cu un caracter crestin de o adevarata profunzime. “Alegoria Bunei Guvernari”, din anul 1339 este o alta lucrare importanta pentru Renastere, care apartine lui Giotto di Bondone, in care se poate observa maniera antica de redare a formelor, grandioasa, cu forme clar conturate, sugerand o valorificare a omului.
O alta personalitate artistica drintre pictorii celebri ai Renasterii din anii 1300 este Simone Martini. Arta acestuia se indreapta catre Antichitate, prin elemente compozitionale logice, cu forme bine conturate si integrate in spatiu, lasand in urma caracteristicile stilului gotic si influentele grecesti. O lucrare exceptionala a sa este opera “Buna Vestire”, din anul 1330, care prezinta elementele specifice preocuparilor vremii, de redare a spatiului tridimensional, reprezentand una dintre preocuparile secolului al XIV-lea, specifice trecerii de la medival la modern.
Unul dintre pictorii Renasterii care au fost influentati de catre Giotto di Bondone este Cennino d’Andrea Cennini, nascut in anul 1370, care s-a stins din viata in anul 1440. Acesta a fost elevul unui alt mare pictor, Agnolo Gaddi. Acesta din urma este reprezentativ pentru pictura florentina, fiind la randul sau elevul lui Giotto. O lucrare valoroasa a sa este “Incoronarea Fecioarei”, pictata intre anii 1380-1385, care este o dovada a reinvierii Antichitatii, datorita stilului in care a fost creata.
Astfel, pictorul Cennino d’Andrea Cennini a fost inspirat de catre inovatiile aduse de Giotto, realizand, pe langa picturi, si o carte, numita “Tratatul de pictura”, o carte deosebita prin maretia cu care prezinta informatii despre pictura, despre materialele utilizate de un pictor, sau despre libertatea pe care un pictor o are pentru a crea, fiind considerat artist, un termen nefolosit in perioada medievala pentru a desemna pictorii sau poetii. Practic, aceasta carte este un manual, in care se vorbeste atat despre partea tehnica a pictatului, cat si despre moralitate si valoare artistica. Este o creatie in care se intalnesc conceptii renascentiste, deoarece opera de arta reprezinta o redare a realitatii, care respecta modelul, asa cum se proceda in Antichitate.
Prin pictorii Renasterii, asemeni tuturor artistilor din aceasta perioada, arta a evoluat intr-o maniera exceptionala, reinstalandu-se valorile umane si pozitionand omul in centrul universului.
