Pictorul Fra Angelico, sub numele sau adevarat Guido di Pietro, s-a nascut in anul 1395, in apropiere de Fiesole si a fost unul dintre cei mai importanti pictori ai renascentismului timpuriu, considerat totodata si cel mai apreciat reprezentant al curentelor inspirate din pictura sacra din quattrocento. Apare, printre multi altii, in cartea lui Giogio Vasari, carte ce se numeste „Vietile Artistilor” si este printre cei numiti a fi talente rare si deopotriva de desavarsite. In Italia pictorul Fra Angelico era cunoscut precum „Il Beato (Cel Binecuvantat) Angelico”, iar contemporanii sai il numeau Fra Giovanni da Fiesole, el ramanand in istoria artei ca Fra Angelico sau cum a mai fost numit in unele carti Fra Giovanni Angelico.
Toate aceste pseudonime, mai ales primul dintre ele, i-au fost date din pricina faptului ca era maestru in ale picturii religioase, un maestru care de multe ori se intrecea pe sine in schitele pe care le facea, dar Fra Giovanni era si pseudonimul pe care multi il primeau in momentul in care imbracau hainele preotesti. Pictorul a fost de-a lungul vietii sale unul dintre cei mai respectati membri din ramura Observatori ai Ordinului Dominicanilor, la Fiesole.
Fra Angelico s-a regatit in prima faza pentru a fi miniaturist, alaturi de fratele sau mai in varsta, care de asemenea era calugar dominican. Cateva manuscrise gasite ar relata faptul ca pictorul Angelico ar fi fost pregatit de marele Lorenzo Monaco, fiind initiat in ale picturii si de Scoala din Siena. Desi a fost foarte ocupat si cu multele datorii ce le avea de facut zilnic fata de biserica, se pare ca pictorul si-a gasit intotdeauna timp si pentru arta, pasiunea lui, care nu a asteptat prea mult pana sa cunoasca popularitatea. Printre primele sale lucrari care insa nu s-au mai pastrat pana in prezent, au fost un altar si o catapeteasma, realizate in cinstea Manastirii Cathusiene din Florenta. Scrierile istorice relateaza ca primele sale lucrari au fost cel mai probabil lucrari in fresca, pe care le-a realizat pentru Manastirea Sfantul Domenico. Insa acestea nu sunt certe deoarece dateaza de foarte mult timp, nefiind gasite probe palpabile, lasand astfel loc speculatiilor.
O alta probabilitate in viata lui Fra Angelico ar mai fi aceea ca a lucrat indrumat de catre Gherardo Stamina. Inceputurile operelor sale de arta, dupa cum am spus, sunt obscure si incerte, stand sub semnul intrebarii. Cert este ca in anul 1418 revine in Fiesole si acolo incepe sa realizeze cateva fresce, dar si sa decoreze altarul, perioada dupa care se muta alaturi de alti calugari la manastirea San Marco din Florenta de origine dominicana. Aici a fost plasat chiar in centrul vietii culturale si cunoaste totodata si pe unul dintre cei mai puternici si influenti oameni ai orasului, care in semn de apreciere, ii faciliteaza cu multe lucruri existenta.
La sfarsitul anilor 1439, pictorul Fra Angelico realizeaza una dintre cele mai apreciate si cunoscute opere ale sale si astfel ia fiinta si altarul Manastirii San Marco, manastire din Florenta, a carei finalitate a fost o adevarata surpriza pentru contemporani, fiind un rezultat deosebit si bizar pentru acea epoca. In aceasta aparea Madonna cu Pruncul Sau asezata pe tron, imagine maiestuoasa, fiind si inconjurata de sfinti, acestia asezati uniform ca si cand s-ar fi minunat si ar fi vorbit intre ei de splendoarea Madonnei, fiind dispusi in cu totul alt mod fata de cel obisnuit pe acea vreme. Tipul de pictura realizat de catre Fra Angelico a fost mai tarziu adoptat cu pofta de catre Giovanni Bellini Perugino si de Rafael.
Pictorul moare insa in anul 1455, la Roma, in timp ce picta capela Sfantului Papa Nicolau si este inmormantat in curtea bisericii Santa Maria sopre Minerva. Cativa ani mai tarziu este canonizat de catre Papa Ioan Paul al II-lea, considerandu-se ca merita mult mai mult fata de cei care pana atunci primise acest privilegiu, deoarece in toata viata sa a fost un om sfant, frate apropiat celor saraci si a rezistat placerilor trupesti, nu a fost vazut niciodata suparat pe cineva sau fiind rau cu cineva. Picta cu un har nemaivazut, foarte sarguincios, tratand numai subiecte sacre, el insusi fiind de parere ca acei ce astern in imagini viata lui Hristos trebuie sa creada cu mare putere si in El si in existenta Sa.
Se spune ca atunci cand picta se ruga aprig si in momentul in care a pictat Rastignirea pe Cruce a plans. Stilul Pictorului Fra Angelico a fost descris ca fiind „pios”, iar chipurile pictate de el au fost suave si pline de naturalete. Luminozitatea si paleta de culori utilizate in nuante deschise de pictorul Fra Angelico au fost pline de succes si datorita faptului ca a folosit in mod liber tehnica aurie, toate acestea creeaza impresia de divin, de celest si sacru, in toata splendoarea sa. Un biograf din secolul al XVI-lea spunea despre pictorul Fra Angelico ca este imposibil sa ii aduca prea multe laude, deoarece el era atat de modest si umil, iar picturile sale au fost realizate cu cea mai mare usurinta si piosenie desavarsita.
