Pictorul Gustave Courbet, pe numele sau intreg Jean Desire Gustave Courbet, s-a nascut la data de 10 Iunie 1819 in Franche – Compte, aproape de granita cu Elvetia. Face parte din miscarea artistica de tip realist, miscare al careia a fost, totodata, si conducator in secolul al XIX-lea. In cateva dintre operele sale exprima un naturalism deosebit de violent, spre exemplu in tabloul numit Originea lumii din anul 1866. Pictorul Gustave Courbet era un activist politic convins, fiind implicat in activitatile de natura politica din vremurile sale, fiind si ales pentru a conduce comuna din Paris in anul 1871.
Acest pictor s-a nascut in perioada in care Franta trecea prin ape deosebit de tulburi, mai ales ca a avut loc intoarcerea la tron a dinastiei Bourbonilor, chiar dupa ce a cazut Napoleon. In aceeasi perioada a avut loc si revolutia din 1830, apoi cea din 1848, cand se instaureaza a doua republica, apoi al doilea imperiu si asa mai departe. Desi era un republican convins, Courbet nu este deloc legat de vreun regim politic anume din Franta secolului XIX, fiind adeptul, asa cum el insusi afirma, al „regimului libertatii”.
Pictorul Gustave Courbet se tragea dintr-o mica familie burgheza, tatal sau fiind proprietar de pamant. Gustave a fost foarte atasat de bunicul sau de la care a preluat toate acele idei republicane. Cand avea 12 ani, artistul merge la cursurile seminarului din Ornans si acolo prinde pentru inceput tehnica desenului, pe care o preia usurel de la unul dintre fostii elevi ai lui Antoine Gros. Ceva mai tarziu, cand ajunge pe la varsta de 18 ani, tanarul urmeaza o serie de cursuri serioase de pictura la Colegiul Regal din Besancon, iar cand ajunge la Paris in anul 1839, pentru a studia Dreptul, intra in contact si cu pictorii Delacroix si Auguste Ingres, devenind tot mai interesat de Theodore Gericault.
La varsta de 21 de ani, Gustave Courbet incepe in adevaratul sens al cuvantului sa picteze, luand irevocabila decizie de a deveni un pictor celebru, decizie care il face sa se aprofundeze in studii pentru aceasta pasiune. Dupa multe studii asupra picturilor consacrate si frecventari de cursuri ale academiilor independente de la acea vreme, Courbet se arata interesat de pictura olandeza, admirandu-l cu pathos mai ales pe Rembrandt van Rijn si pe Frans Hals, dupa care pleaca spre Olanda in 1847 pentru a studia mai in detaliu capodoporele pictorilor de origine olandeza.
In anul 1884 are prima sa expozitie in cadrul salonului de la Paris, unde expune un tablou si in urmatorii doi ani, de asemenea expune cate un tablou dar in 1847 tot ce trimite la expozitie este refuzat, fiind trimis inapoi. Desi dupa acest aparent ghinion ar fi trebuit sa cada prada depresiei, Courbet merge mai departe, facandu-si si multi prieteni printre care si simbolistul Baudelaire, caruia ii face chiar un portret. Dupa aceasta perioada, se pare ca soarta incepe sa-i surada, deoarece comisia de la Salon se schimba si asa ii sunt si acceptate sapte dintre picturile sale, iar tabloul O Dupa-Amiaza la Ornans este chiar achizitionat de catre statul francez, achizitie care vine odata cu faima pictorului si cu o medalie pentru acesta. Urmeaza apoi o perioada plina de expansiune, mai ales ca pictorul nu mai este nevoit sa arate comisiei tablourile sale inainte de a le expune.
Intre anii 1849 si 1850, pictorul isi petrece timpul la Ornans, timp in care realizeaza si lucrarea „O inmormantare la Ornans” pe care o dedica bunicului sau care a murit cu un an in urma, dar tabloul la care a lucrat cu atata suflet genereaza scandal, Courbet fiind acuzat ca este un pictor caruia ii place uratul. Dupa inca trei ani, tabloul Baigneuses atrage o alta serie de critici severe, insa aparitia unui tanar colectionar de picturi, care cere o mare cantitate din lucrarile lui Courbet realizate pana atunci, il pune pe acesta in alta lumina in fata criticilor, devenind respectat.
In opera lui Gustave Courbet se regasesc foarte multe autoportrete printre care Courbet cu caine negru sau Barbat cu centura de piele, artistul aparand si in ipostaze precum el – un fumator de pipa inrait, ranit in duel sau muzicant aparte, prin autoportretele sale dorind sa arate ca nu este ceea ce lumea il considera. Mai mult, Courbet dorea sa arate lumii ca el nu este unul dintre cei ce pot fi simplificati, avand mai multe personalitati, spiritul sau nu se reducea la un singur personaj.
De aici incolo, Courbet nu mai vede Franta niciodata si incearca din rasputeri sa isi salveze toate tablourile si toate bunurile care fusesera date pe preturi de nimic de-a lungul vremii. Incepand cu anul 1877, pictorul Gustave Courbet intra intr-un impas in ceea ce priveste sanatatea, suferind de boli la inima si la ficat. Moare la data de 31 decembrie ajuns la capatul puterilor, rapus fiind de bolile care nu-i dadeau pace de cativa ani.
