Pictorul Piet Mondrian si neoplasticismul

Pictorul Piet Mondrian s-a nascut la 7 martie 1872 (numele sau complet fiind Pieter Cornelis Mondrian), in orasul Amersvoort, din Olanda, unde si-a petrecut si primii opt ani din viata. Tatal sau, Pieter Cornelis senior, era directorul unei scoli generale din tinut si un artizan si artist amator talentat, iar unchiul sau, Frits Mondrian, un pictor autodidact, destul de cunoscut, operele sale fiind comandate chiar de curtea regala a Rusiei. Piet este unul dintre cei patru copii ai familiei Mondrian, fiind si singurul inclinat catre arta, motiv pentru care tatal sau i-a oferit lectii de desen, iar unchiul l-a invatat bazele acestei tehnici.

In perioada adolescentei, pictorul Mondrian, si-a continuat temeinic studiile in domeniul picturii, urmand diferite scoli de profil si intrand sub indrumarea recunoscutului profesor Baet van Ueberfeldt. Dupa terminarea studiilor, Mondrian ajunge profesor de desen la scolile primare si gimnaziale, dar, in anul 1892, decide sa devina artist si nu profesor. Pentru ca tatal sau nu il putea intretine pe perioada studiilor la Academia Nationala de Arta din Amsterdam, unchiul sau, Frits, reuseste sa-i obtina o bursa care ii permite tanarului pictor ca, la varsta de 20 de ani, sa se mute in Amsterdam. In timpul studiilor la Academie, pictorul Mondrian devine membru al catorva societati artistice, castiga unele premii destul de obscure pentru pictura si, in anul 1893, pe vremea cand avea doar 21 de ani, reuseste sa expuna pentru prima oara lucrarile sale intr-o expozitie de profil.

In 1903, la 31 de ani, castiga prestigiosul premiu oferit de catre societatea „Arti et Amicitae”. In drumurile sale constante catre Olanda rurala, se dedica peisagisticii, initial in stilul scolii de la Haga si, treptat, catre partea abstracta, omitand intentionat detalii pe care le considera nerelevante. Pe masura ce gradul sau de abstractizare crestea, castiga din ce in ce mai multa recunoastere din partea colegilor artisti si contemporanilor, dar atrage si foarte multe critici din partea pictorilor olandezi, care il considerau o persoana confuza.

In anul 1909, pictorul Mondrian devine membru al unei societati teosofice, perioada in care incepe sa semene, ca look, din ce in ce mai mult cu faimosul rus Rasputin, fiind considerat, ca multi alti artisti ai perioadei sale, un nonconformist, chiar daca stilul vestimentar adoptat nu diferea foarte mult de cel al unui contabil. Aceasta schimbare de look il face sa-si indrepte atentia de la peisajele rurale catre viata tumultoasa a orasului, care se transpune in lucrarile sale sub forma unei naturi degradate si dezorganizate care, apoi, se transforma in faimoasele linii verticale (simbolul masculinitatii si al spirtualitatii) care se intersecteaza cu cele orizontale (simbolul feminitatii si al pragmatismului).

Intre anii 1909 si 1910, succesul sau a devenit atat de mare, incat a ajuns sa fie recunoscut ca fiind unul dintre cei mai buni pictori olandezi, un membru de frunte al avangardei. In anul 1911, pictorul Mondrian expune alaturi de pictorii cubisti Picasso si Braque si decide sa se mute la Paris, unde ajunge in anul 1912, unde dobandeste aproape instant faima internationala, avand numeroase expozitii la Paris si Berlin. In Franta, Mondrian locuia in vestitul cartier Montparnasse, aflat in imediata apropiere a turnului Eiffel, si isi castiga existenta prin imitarea tablourilor faimoase de la Luvru, pentru ca picturile sale se vindeau destul de putin in Paris.

In anul 1914, pictorul se intoarce in Olanda pentru a-si vizita tatal grav bolnav si ramane aici pentru o perioada de patru ani, din cauza declansarii Primului Razboi Mondial, lasandu-si in Paris toate picturile si tot echipamentul. Dupa moartea tatalui sau, in 1915, pictorul Mondrian se muta in Laren, o comunitate de artisti, printre care si pictorii Van Doesburg si Van Der Leck, unde fondeaza revista Stilul – „De Stijl”, pentru care scrie cateva articole de arta in care isi dezvaluie ferma credinta conform careia pictorii, sculptorii si arhitectii ar trebui sa-si uneasca eforturile in vederea crearii unei societati noi, care sa fie in concordanta cu legile universului.

Intors la Paris, in anul 1919, Mondrian publica romanul “Le Neo-Plasticisme”, carte care contine majoritatea eseurilor sale din revista Stil si care este tradusa in limba germana, in anul 1925. In Franta, pictorul Mondrian este prolific, alaturandu-se grupurilor de arta, avand numeroase expozitii si, cel mai important, il cunoaste pe artistul Harry Holtzman, in 1934, care ii faciliteaza plecarea in America, in 1940.

In anii petrecuti la Paris, Mondrian isi dobandeste recunoasterea internationala, fiind un reprezentant marcant al picturii abstracte, in special in zona cunoscatorilor de arta. Dupa ce Hitler preia puterea, in anul 1933, picturile lui Piet sunt trecute pe lista „Entartete Kunst” – arta degenerata, motiv pentru care, inainte de invazia germana, pictorul se muta la Londra, in anul 1938, pe care o paraseste insa din cauza presiunii germane, in anul 1940, pentru a pleca in America. Cu putinii bani imprumutati, pictorul Mondrian ajunge sa il intalneasca pe vechiul sau prieten, Harry Holtzman, care ii plateste un apartament inchiriat si un studio si il introduce in lumea cunoscutilor sai. In New York, artistul isi desavarseste cariera artistica prin lucrarile monumentale ca „Broadway Boogie-Woogie”. In anul 1944, cand avea aproape 72 de ani, Mondrian moare de pneumonie, intr-un spital din New York.

Piet Mondrian a fost un pictor foarte ambitios din punct de vedere artistic, neinteresat de comercial sau social, dorind sa picteze ca artistii straluciti ai vremii, dar nedepasindu-si niciodata propriile limite care erau, oricum, foarte sus, fiind un pictor deosebit de bine educat, putand desena la un nivel extrem de ridicat si fara urma de nesiguranta.