Pictorul Tintoretto, pe numele adevarat Jacopo Comin, s-a nascut la data de 29 septembrie in anul 1518, in Venetia, apreciat fiind ca unul dintre cei mai reprezentativi artisti ai scolii de pictura de la Venetia. Tot el este acela care a marcat si trecerea catre curentul manierist, curent ce a aparut in perioada matura a Renasterii. Pseudonimul de Tintoretto este datorat tatalui sau, acesta ocupandu-se cu vopsitul matasurilor din Orientul Indepartat, iar de la „tintore” care inseamna „boiangiu” a derivat porecla micului Jacopo, care inca din copilarie a avut o pasiune pentru culori, incepand sa le studieze, pasiune ce a fost intretinuta pe tot parcursul vietii sale de artist.
Se prea poate ca tatal sau sa fi fost cel care i-a dat acest har drept mostenire, un har adevarat, prin care avea un deosebit simt al culorilor si un stil deosebit de dinamic si ferm. Artistul a mai fost supranumit si Il Furioso deoarece avea o energie debordanta de un fenomen extraordinar in picturile sale si folosea si un aer dramatic si un joc de lumini impresionant cu umbre diverse, datorita caruia a fost considerat un precursor al stilului baroc.
Asa cum am zis, Tintoretto si-a petrecut copilaria alaturi de vasele cu vopsele ale tatalui sau, insa nu se stie exact cand si-a inceput ucenicia, chiar daca primele sale opere sunt foarte apropiate de manierismul marelui Parmigianino sau de Andrea Schiavone. Insa Tintoretto si-a creat un stil aparte, format pe baza studiilor din pictura, desene, gravuri si sculpturi anterioare epocii sale. In anul 1539 devenise deja un pictor cu o adevarata coloana vertebrala, independent si plin de viata, dornic sa creeze cat mai mult. La acea vreme avea doar 20 de ani si isi avea resedinta in Campo san Cassiano, urmand ca putin mai tarziu sa se casatoreasca cu Faustina de Vescoci, o distinsa doamna, ce era fiica de comandant.
La varsta de 30 de ani, Tintoretto creeaza prima sa mare opera de arta, cu numele de Miracolo dello Schiavo, opera care aduna doar cuvinte de lauda din partea contemporanilor sai si care intruchipeaza echilibrul ideal si anume calitatea si cantitatea, forma si culoarea, toate isi adunau fortele pentru a reda perfectiunea. Cat traieste, pictorul colaboreaza cu diverse scoli din Venetia, care erau la inceput institutii religioase, dar care si-au pierdut din esenta odata cu trecerea timpului, devenind mai mult institutii laice, care ajutau pe cei saraci, mai ales pentru ca aveau surse financiare de amploare, surse ce proveneau din donatii. Daca cineva era acceptat ca membru intr-o asemenea institutie insemna ca acea persoana era demna de respect si plina de prestigiu, fiind o dovada clara a faptului ca persoana pe langa natura nobila, avea si un buget destul de echilibrat.
In anul 1564, in urma unui concurs organizat de catre Scoala Grande di San Rocco, Tintoretto obtine licitatia finala, prezentand o pictura ovala pe care a realizat-o intr-un timp suprinzator de scurt, iar la numai dupa un an, artistul devine si membru al acelei scoli in cadrul careia a pictat. Pana in anul 1587, pictorul Tintoretto creeaza 58 de opere de arta, pictate pentru doua nivele din cladire.
Chiar in cadrul salii Albergo, in tablourile ce infatiseaza Patimile Domnului, pictorul Tintoretto incearca sa dea o atentie tot mai mare surprinderii detaliilor intr-o lumina cat mai exacta si se chinuie din rasputeri sa obtina un adevarat rezultat din viziunea sa, si astfel reprezinta finalmente un bloc obtinut prin distribuirea umbrelor patrunzatoare perfect accentuate si prin lumina indicata armonios in cateva pati din arhitectura. Tintoretto se caracterizeaza prin indrazneala si energie debordanta in mai toate operele sale de arta. El asterne toate culorile in mod constructiv, reusind sa picteze toate spatiile si toate formele.
Tabloul sau care poarta numele de Rastignirea este si in prezent expus in Scoala di San Rocco, in locul in care a fost pus inca de la inceput si anume pe zidul opus de la intrarea principala. Printre cei care au fost placut surprinsi de aceasta pictura au fost si marii pictori de , pictori care i-au apreciat talentul dus pana la extrem. Tintoretto opteaza in toate origine flamanda Van Dyck si Rubenslucrarile sale ca si in cea mentionata anterior pentru constructii foarte bogate in detalii, toate acestea avand o deosebire clara fata de intreaga structura geometrica si teatrala a operelor din urma. Artistul parca invita spectatorii, prin capodoperele sale, la participare, la partinirea evenimentelor.
Marele artist energic a fost si conducatorul unui atelier de creatie, atelier in cadrul caruia si-a initiat si propriii copii in arta lui de suflet – pictura, iar dintre ei chiar trei devin la randul lor pictori. Dupa ce a avut toate aceste succese, situatia financiara a lui Tintoretto cunoaste o intorsatura formidabila, imbunatatindu-se, fapt ce a avut drept urmare achizitionarea unei case pe malul lui dei Mori, chiar in preajma unei biserici cu numele Madonna Dell’Orto, pentru care ulterior incepe si sa realizeze multe picturi, casa in care avea sa-si afle si sfarsitul la data de 31 mai 1594.
