Algeria, o tara unita cu Africa prin desertul Sahara, iar cu Europa prin Marea Mediterana, a fost strabatuta din cele mai vechi timpuri de diverse populatii, care s-au perindat intre fluviul Nil si Oceanul Atlantic.
Algeria datoreaza Saharei ,,inverzite” inca din neolitic o mare bogatie, materializata in picture rupestre, unice in lume, imortalizate pe peretii stancilor, imagini ale existentei oamenilor in zona.
Deosebirea fata de arta rupestra europeana, ale carei capodopere au o varsta uneori si pana la 30 000 de ani, este ca arta rupestra algeriana contureaza evolutia geografica a Saharei.
La jumatatea secolului trecut, marele explorator german Henri Barath, studiind aceste imagini prezente in picturile rupestre, a intuit ca ele sunt marturia unui trecut in care Sahara a avut un climat (tropical) propice vietii omului. Pe atunci, zona era inverzita.
Descrierea Saharei si a populatiei sale, o face pentru prima data Herodot, si ea ajunge pana in secolul V i.e.n., dupa cum marturiseste in scrierile sale E.F.Gautheier (geograf de renume, istoric si scriitor).
Picturile rupestre, descoperite in vaile masivului Hoggar si Valea Tassili (zona raului Djerat), prezinta scene de vanatoare, pastorit, figuri de animale salbatice si, elefanti, rinoceri, tauri cu coarne gigantice, girafe, hippopotami, care cu doua roti trase de cai. Fauna ramane criteriul cel mai evident al diferitelor perioade rupestre si exprima starea si evolutia climatului.
Aceste vai, in trecut erau verzi, si ele s-au format – urmare a unei lungi perioade cu ploi puternice.
E.F.Gautheier in scrierile sale vorbeste despre berberi, populatie indigena de pe aceste meleaguri.
Un alt cercetator, Th.Monad, fondatorul Institutului Francez al Africii Negre, a studiat un timp indelungat toate gravurile rupestre de la Adrar Ahenet – zona Tassili. El a facut o clasificare ,,o adevarata biblioteca sapata in piatra” ce infatiseaza istoria Saharei.
Cercetatorul francez Henri Lothe, primul care a explorat in mod sistematic aceste locuri in anul 1956, afirma: ,,Un punct ramane obscur, acela al varstei prelucrarii pietrei folosita aici, si cu atat mai mult varsta picturilor rupestre”.
Cercetatorii arheologi din diferite tari – italieni, germani, spanioli, francezi, englezi, au apreciat ca in ansamblul lor gravurile si picturile rupestre ar fi peste o suta de mii, raspandite pe intregul teritoriu saharian si in zona saheliana a Africii.
In picturile si gravurile rupestre, oamenii apar fie izolati, fie in grupuri, alaturi de animale in diferite feluri, in scene de lupta, de vanatoare, de viata pastorala sau scene rituale.
Evolutia vietii in Sahara, a fost impartita de cercetatori in patru mari etape.
Cea mai veche etapa babulina – de la Babulus Anticus (un animal cu coarne puternice si foarte lungi), este ilustrata prin desene care ocupa trei zone bine definite: prima – Atlasul Saharian, adica zonele din sudul oraselor Alger si Oran, cu influenta in sudul orasului Constantine si in sudul Marocului; a doua – Tassili-n-Ajjer, adica Sahara Centrala cu influente secundare in Hanggar; a treia – Zona Fezzan (in Libia).
Picturile rupestre aduc informatii interesante in ce priveste populatia Saharei din acele perioade, prezentand o poveste a vietii si a mortii. Bastinasii foloseau ocrul si alti pigmenti diferiti, realizand in mod expresiv desene pe stanci, cu imagini cu animale si oameni ce realizau diferite activitati.
Cronologic, savantii cercetatori au stabilit patru etape in evolutia populatiei in aceste zone. Prima etapa era cuprinsa intre anii 7 000 si 4 000 i.e.n. A doua etapa, asa zisa bovina (bazata pe cresterea, domesticirea bovinelor), intre anii 4 000 si 2 000 i.e.n., cuprinde gravuri si picturi raspandite in intreg pustiul saharian, cu exceptia zonei muntilor Atlas din Sahara si a partii de stepa sudaneza (unde se gasesc urme putine).
A treia etapa, zisa cabalina, marcata de aparitia calului domestic, care era folosit si pentru tractiunea carelor de lupta, in jurul anului 1 200 i.e.n., in Sahara Centrala si zonele din imprejurimi. A patra etapa, cea a dromaderului, numita si etapa cameliana, isi are inceputurile in jurul anului 46 i.e.n.
,,Siluetele oamenilor cu cap rotund” prezente in picturile si gravurile rupestre, au caracteristici specifice populatiei negroide din Africa.
Specialistul francez Henri Lothe referindu-se la asa zisa etapa ,,bovina” preciza ca este cea mai bogata in desene si picturi rupestre. Ele infatiseaza modele diferite de imbracaminte, cuafura, scene diverse din viata materiala si spirituala, migratii ale pastorilor, care timp de doua milenii au populat Sahara, intr-o etapa in care aceasta zona era dotata cu vegetatie abundenta si strabatuta de rauri active.
Pastorii veneau din est, au populat masivele Tibesti, Akakus, Tassili-n-Ajjar, Hoggarul, si teritoriul actual al Mauritaniei, sudul Marocului, sudul Oranului, zone in care aceasta migrare a lasat urme pana in vaile Atlasilor saharieni.
Pastorii peuli au migrat de-a lungul Saharei in secolul al VIII-lea din era noastra, pentru a ajunge pe valea raurilor din Senegal.
Activitatea populatiei bastinase se baza pe cules, agricultura nefiind cunoscuta in acea perioada.
Aparitia in zona a camilei, savantii o asociaza cu schimbarile de climat – aparitia desertului, extinderea lui.
Arta rupestra contribuie la cunoasterea istoriei Saharei.
