Piramidele egiptene, la mai bine de 4500 de ani de la constructia lor, continua sa fascineze lumea moderna, prin grandoarea lor, prin semnificatiile care le sunt atribuite, prin faptul ca inca nu s-au gasit raspunsuri complete, multumitoare, legate de scopul si felul in care au fost realizate. Piramida lui Keops, a lui Kefren si a lui Mikerinos, ridicate pe platoul desertic de la Gizek, pe malul stang al Nilului, la 13 kilometri de capitala Egiptului, Cairo, spre vest, sunt cele mai spectaculoase. Piramidele ilustreaza credinta egiptenilor in viata eterna, de dupa moarte. Inainte de a fi depus in camera mortuara, regele era mumificat, dupa care era asezat in sarcofag.
Mumifierea consta in extragerea organelor interne, urmata de purificarea organismului cu vin de palmier si plante aromatice, inainte de a fi dat cu mir si scortisoara. Urma asezarea trupului intr-o baie de sare, pentru 70 de zile, dupa care era spalat si imbracat, asezat in sarcofagul de lemn si depus in camera funerara, in picioare, sprijinit de perete. Cea mai mare dorinta a supusilor faraonului, atunci cand le venea randul, era sa fie inmormantati in apropierea piramidei regale, pentru a-l insoti pe conducatorul lor in eternitate. Unul dintre motivele acestei veneratii era ca faraonul era considerat fiul zeului Soare (Re), trimis pentru o vreme pe Pamant. In epoca moderna, oamenii de stiinta au confirmat ca forma piramidala, prin campul magnetic pe care il dezvolta, functioneaza ca un veritabil acumulator de energie cosmica, producand ceea ce ei au numit “efectul de piramida”, adevar pe care, probabil, vechii egipteni il stiau.
Una dintre marile intrebari care inca ii mai framanta pe cercetatori este legata de felul in care au fost realizate aceste constructii gigantice, cu atat mai mult cu cat cultura egipteana, la inceputurile ei (mileniul al III-lea i Hr.), a dat exceptionale opere arhitectonice, iar ceea ce s-a construit mai tarziu, in mod neasteptat, a fost de proasta calitate. Piramida lui Keops, de exemplu, cea mai mare din lume, acopera o suprafata de 52 608 metri patrati, cele patru laturi, orientate spre punctele cardinale, au cate 365,24 metri “piramidali” (un metru piramidal insemnand 61 de centimetri) – adica numarul zilelor dintr-un an. S-au folosit in jur de doua milioane de blocuri de piatra, asezate in 105 trepte.
Daca s-ar pune aceste blocuri unul langa altul s-ar obtine un zid de aproximativ un metru inaltime care ar putea inconjura teritoriul Frantei. Cat despre volumul piramidei, pentru comparatie, in interior ar putea incapea cinci catedrale cat cea a Sfantului Petru din Roma. De vreme ce Keops a domnit 23 de ani, pentru transportarea unei asemenea cantitati de material de constructie ar fi fost necesar ca peste 800 de tone de piatra sa fi fost excavate si transportate zilnic, timp de 20 de ani, ceea ce pare de-a dreptul imposibil. Unele blocuri de piatra cantaresc circa doua tone, altele, ca cele din camera mortuara, ajung la 70 de tone. Marginile lor sunt taiate perfect, astfel incat distanta dintre ele nu depaseste o jumatate de milimetru. In plus, daca imensele bucati de piatra au fost transportate din carierele de la Tura, de pe malul estic al Nilului, cu ce mijloace de transport s-a facut acest lucru, de vreme ce nu s-au gasit urme in acest sens.
In 2002, Joseph Davidovits, cercetator francez, specialist in chimie, pasionat de civilizatiile antice, a publicat o carte – “Ei au construit piramidele” – in care lanseaza o noua teorie, prin care sustine ca materialul de constructie pentru piramide provine, de fapt, dintr-un calcar natural reaglomerat, adica prelucrat precum betonul pe care il foloseau romanii pentru constructia apeductelor.
Alti cercetatori au confirmat si ei, pe baza datelor adunate din texte vechi, istorice sau religioase, sau din descoperirile arheologice, ca vechile civilizatii orientale (Mesopotamia, Egipt, China) sau europene (romanii) utilizau frecvent cuptorul pentru a fabrica statuete din ceramica sau pentru caramizi.
Profesorul italian Mario Collipardi, care a facut studii detaliate asupra geometriei piramidelor, apreciaza ca muncitorii, probabil, au transportat namolul (pasta de calcar) in cosuri si au turnat-o intr-un fel de matrite, la temperaturi de 900 de grade Celsius, ceea ce le-a dat “pietrelor” o duritate care le-a facut sa reziste mii de ani. Daca o astfel de idee a aparut inca din anii ’80 ai secolului trecut, in 2006, specialistii au confirmat, dupa studii indelungate, ca ar exista aceasta posibilitate.
Unii egiptologi, precum Selim Hassan, cu studii facute la Sorbona, sau inginerul Robert Bauval, adept al arheo-astronomiei, au propus o teorie potrivit careia exista o corelatie intre pozitia piramidelor de la Gizeh si aceea a stelelor, in special a constelatiei Orion. Ei au mai descoperit si alte corespondente uluitoare – mult prea complexe pentru un simplu monument mortuar. De exemplu, greutatea estimata a piramidei lui Keops este de 5,3 milioane tone, la scara cu cea a Pamantului care este de 5 300 000 000 000 miliarde tone. Inaltimea medie a crustei terestre, masurata cu aparatura supersofisticata, cu ajutorul satelitilor artificiali, este de aproximativ 4 455 picioare, iar inaltimea piramidei este de 454,5 picioare. Densitatea pamantului este de 5,6, a piramidei de 5,7. Daca circumferinta piramidei este impartita la de doua ori inaltimea ei, rezulta 3,14, adica numarul pi. Axa Pamantului descrie un cerc si, dupa aproximativ 26 000 de ani, se intoarce in punctul din care a plecat. Masuratori recente indica faptul ca timpul necesar ar fi de 25 800 de ani. Constructorii piramidei au calculat o perioada de 25 820 de ani.
Interpretii textelor sumeriene pretind ca ar fi gasit aici raspunsul referitor la constructia piramidelor si anume ca au fost construite de extraterestri, pentru a le servi ca balize care sa delimiteze un culoar de aterizare, pentru a ajunge apoi la o baza spatiala din desert. Oricat de incredibila ar parea o asemenea teorie, se pare ca exista specialisti, adica oameni care au studiat indelung tainele Egiptului si ale piramidelor, tentati sa accepte o astfel de explicatie.
In 1934, Paul Brunton, jurnalist britanic, care, in anii maturitatii s-a consacrat vietii spirituale si experientelor ezoterice, a obtinut permisiunea (data pentru prima data unui european) de a petrece o noapte in Piramida lui Keops, moment pe care il descrie in cartea sa, “India secreta”. El povesteste ca, in apropierea sarcofagului faraonului, a simtit mai intai prezenta unor spirite ostile si, ulterior, avand senzatia de decorporalizare, a vazut in apropierea sa o radiatie luminoasa benefica, in care a distins imaginea a doi Preoti, carora li s-a adresat, intrebandu-i despre secretul piramidelor. Raspunsul a avut valoarea unui adevar revelat: “Secretul piramidei este secretul sufletului tau”. Este, desigur, o metafora, dar, poate, asa cum piramidele ascund intelepciunea lumii, si sufletul omului, al fiecaruia dintre noi, este depozitarul acestei intelepciuni. Numai drumul spre “Centru” nu stim, de cele mai multe ori, sa-l gasim.
Paradoxal, cu cat oamenii de stiinta adauga noi descoperiri, cu atat tainele piramidelor devin mai adanci. In asteptarea marilor adevaruri, evident, vom continua sa visam.
