Pițigoiul mare (Parus major) este una dintre cele mai cunoscute și răspândite specii de păsări din România și Europa. Aparținând familiei Paridae, pițigoii sunt păsări insectivore, vioaie și extrem de utile pentru echilibrul ecosistemului, datorită capacității lor de a controla populațiile de insecte dăunătoare.
Pe lângă pițigoiul mare, există și alte specii frecvente în pădurile noastre, cum ar fi pițigoiul albastru și pițigoiul motat. Aceste păsări mici sunt caracterizate prin activitatea lor constantă și comportamentul jucăuș, fiind ușor de observat în grădini, parcuri și păduri.
Caracteristici și habitatul pițigoiului mare
Familia pitigoilor Paridae, foarte bogata in specii si subspecii, are numerosi reprezentanti in zonele nordice cu clima temperata, cu exceptia Oceanului Atlantic. Locurile de trai si de vanatoare se afla in paduri de foioase sau conifere. De aici unele specii s-au mutat in apropiere de asezari omenesti si au devenit pasari folositoare in gradini si parcuri, fiind consumatoare de insecte.
Pitigoii sunt pasari vioaie, sensibile, indraznete. In tot cursul anului sunt ocupati si activi, zboara din copac in copac, din tufis in tufis, se catara fara intrerupere pe ramuri si tulpini, incat dau impresia ca intreaga viata nu fac altceva decat sa isi caute hrana. Din cauza vioiciunii lor au nevoie de o cantitate de hrana destul de mare.
Desi nici o specie de pitigoi nu poate sa prinda din zbor o insecta zburatoare, ei sunt totusi (printre pasarile noastre) cei mai buni distrugatori de insecte. Nici cel mai ascuns ou sau insecta nu scapa ochilor si ciocului lor. Convietuiesc atat cu reprezentantii propriei specii cat si cu alte specii, din alte familii. Mai ales in perioada migratiei se intalnesc grupuri ce raman mult timp impreuna. Astfel de carduri formate din specii de pitigoi, si alte pasari viu colorate, sunt mereu intalnite.
Foarte cunoscuta este specia pitigoi mare, numit si pitigoi carbunar. Este cel mai mare pitigoi de padure din Europa. Are corpul de 16 cm lungime. Este intalnit si in vestul Asiei si partea de nord-vest a Africii.
Are penajul verde masliniu pe partea dorsala, si galben pe partea ventrala. Partea superioara a capului, gusa, o portiune ce se intinde de la gatlej spre ceafa sunt negre. Penele cele mai mari ale aripilor sunt de culoare cenusiu-albastra, iar partile laterale ale capului si o dunga peste aripi sunt albe. La femela, penajul are culori mai palide si are o banda pectorala mai scurta si mai ingusta.
De obicei un pitigoi mare se intalneste in padurile de foioase, mai rar in padurile cu esenta amestecata sau in cele de rasinoase. Vine insa si in parcuri si gradini mai mari, sau viziteaza hambarele de langa locuintele oamenilor.
In Germania aceasta specie de pitigoi mare este o pasare calatoare, iar la noi in tara este cel mai frecvent pitigoi si poate fi vazut pretutindeni, in gradini si paduri. Se hraneste cu insecte in mod special, dar consuma si seminte, diferite fructe, ii place si carnea dar mai ales grasimile. De aceea, el consuma si hoituri abandonate de alte animale. Se hraneste si cu seminte oleaginoase. Are obiceiul sa deschida capsulele de mac pentru seminte – pricinuind pagube.
Cantecul unui pitigoi mare este simplu, dar rasuna puternic si este placut. Isi instaleaza de obicei cuibul in scorburile copacilor pe care il captuseste cu frunze si muschi. Aici, femela depune in prima saptamana din luna mai, in jur de 7 pana la 10-12 oua de culoare alba cu puncte rosii-maronii. Femela cloceste ouale timp de 16 zile, in acest timp este hranita de mascul (care ii aduce mancare in cioc). Puii sunt hraniti de ambii parinti, si incep sa zboare abia dupa 20 de zile (cand incep sa le creasca aripile).
De la aceasta specie s-au desprins si alte specii care se deosebesc prin colorit si lungimea corpului.
Pitigoiul albastru este un reprezentant frumos colorat al acestui gen. Si acest pitigoi prefera mai mult padurile de foioase celor de conifere. Are acelasi comportament ca specia de pitigoi mare, insa difera prin dimensiunea corpului (lung de 11,8 cm).
Penajul masculului este de culoare verde-albastrui pe partea dorsala a corpului, capul, coada si aripile sunt de nuanta albastra, partea ventrala are culoarea galbena si are o banda longitudinala albastra-neagra in mijlocul regiunii pectorale. Penele cele mai mari ale aripilor sunt negre cu un desen albastru-deschis cu alb.
Aceasta pasare, dupa specia pitigoi mare, este cea mai frecventa in tara noastra. Populeaza in padurile de foioase, mai ales cele din Lunca Dunarii.
Pitigoiul de bradet
O specie mai indepartata este pitigoiul de bradet, care apare in nordul Europei si Asiei, ajunge si la noi in tara. Are lungimea corpului de 11 cm. Penajul este negru lucios in zona capului, gatului. Partile laterale ale capului si gatului sunt albe, restul partilor dorsale sunt cenusii, partea ventrala este alb-cenusie. Cuibareste in padurile de conifere, toamna si iarna coboara in gradinile de la campie.
Pitigoiul azuriu
O aparitie destul de rara in tara noastra este pitigoiul azuriu care vine din aceleasi regiuni ca pitigoiul de bradet.
Pitigoiul motat
O forma nordica este pitigoiul motat, care are lungimea corpului de 13 cm. Penajul sau este de culoare cenusie cafeniu-roscata pe partea dorsala, si alb-cenusiu pe partea ventrala.
Penele capului sunt late si lungi, cele ale crestetului sunt prelungite formand un mot alungit. In tara noastra este o pasare sedentara. Spre deosebire de specia pitigoi mare si pitigoi albastru, cel motat prefera padurile de conifere. Astfel, prin aceasta el se apropie de pitigoiul de bradet si cel azuriu.
Specii de pițigoi din România și Europa
România găzduiește o varietate de specii de pițigoi, fiecare cu preferințe ușor diferite în ceea ce privește habitatul. Pițigoiul mare (Parus major) este cel mai frecvent întâlnit, trăind atât în pădurile de foioase, cât și în cele mixte.
Pițigoiul albastru (Cyanistes caeruleus), cu penajul său viu colorat, preferă pădurile de foioase și parcurile, în timp ce pițigoiul motat (Lophophanes cristatus) este mai des întâlnit în pădurile de conifere din zonele montane. Fiecare dintre aceste specii joacă un rol crucial în controlul populațiilor de insecte, fiind astfel o componentă esențială a ecosistemului nostru.
Comportamentul social al pițigoilor în afara sezonului de reproducere
Pițigoii, în special în timpul iernii, formează adesea grupuri mixte împreună cu alte specii de păsări mici, cum ar fi cintezele sau țiclenii. Aceste grupuri pot călători împreună prin păduri și grădini, căutând hrană și protecție împotriva prădătorilor. Interesant este că aceste grupuri interspecifice sunt coordonate de pițigoii mai mari, care ghidează restul grupului spre sursele de hrană. Acest comportament social le oferă un avantaj în lunile reci, când resursele sunt limitate.
