Pe 20 iulie 1969, televizoarele din toata lumea difuzau aceeasi imagine – Neil Armstrong coborand scara modulului lunar Eagle si punand piciorul pe suprafata Lunii. Cuvintele sale, “Acesta e un pas mic pentru om, un salt urias pentru omenire”, au fost inradacinate pentru totdeauna in constiinta umana. Celebra aselenizare a fost un final triumfal la cursa spatiala. Insa, acel moment istoric pe suprafata Lunii a fost rezultatul eforturilor ce au durat multi ani, eforturi facute atat de programul spatial american, cat si de cel sovietic. Astronautii care au participat la prima aselenizare au trebuit sa se deplaseze 383 023 kilometri pentru a ajunge la destinatie, sa supravietuiasca mediului aspru de pe Luna si sa ajunga inapoi pe Pamant intregi. Nu a fost deloc o sarcina usoara.

In total, doar 12 oameni – toti au fost barbati si toti au facut parte din programul spatial american – au mers pe Luna. Totusi, exclusivitatea acestui grup de elita s-ar putea schimba in curand. NASA, programele spatiale ale altor tari si cativa intreprinzatori privati planifica si alte misiuni care ar putea trimite oameni pe Luna in urmatorii cativa ani. In acest articol, vom afla istoria primei aselenizari si vom invata mai multe despre oamenii care au transformat acest vis in realitate.

Cursa catre Luna

In anii 1950, Statele Unite ale Americii erau prinse intr-o cursa cu Uniunea Sovietica, pentru pozitia dominanta in spatiu. Concurenta a crescut in timpul Razboiului Rece. Pe 2 ianuarie 1959, nava spatiala Soviet Luna 1 a realizat primul zbor lunar, la o distanta de 5994 de kilometri de suprafata Lunii. Rusii au fost deasemenea primii care au avut contact cu Luna pe 12 septembrie 1959, in timpul celei de-a doua misiuni lunare. Insa, pe 25 mai 1961, presedintele John F. Kennedy a emis o provocare prin intermediul discursului sau catre Congres. Astronautii americani au acceptat aceasta provocare pe 3 martie 1959.

Sonda Pioneer 4 a devenit prima nava spatiala americana care a zburat in apropierea Lunii. Programul Ranger, care a functionat din 1961 pana in 1965, a trimis noua misiuni pe luna. In anul 1962, Ranger 4 a ajuns pe suprafata Lunii, insa nu a putut sa trimita niciun fel de informatii inainte de a se prabusi. Doi ani mai tarziu, Ranger 7 a facut si a trimis inapoi peste 4000 de fotografii, inainte de a se prabusi pe suprafata Lunii. Urmatorul pas in cursa spatiala era aselenizarea unei nave spatiale, fara ca aceasta sa se prabuseasca. Rusii i-au batut pe americani, atingand Luna pe 13 februarie 1966. Totusi, americanii nu se aflau nici ei prea departe. Surveyor 1 a reusit sa faca o aselenizare controlata, aproximativ trei luni mai tarziu.

Neil Armstrong, Foto: ratiocinativa.wordpress.com

Etapele premergatoare primei aselenizari

Toate aceste etape in explorarea Lunii au condus la scopul final – aterizarea unei nave cu echipaj uman pe Luna. Insa, pe 27 ianuarie 1967, o mare tragedie a amanat indeplinirea acestui scop – in timpul unui test de verificare, un incendiu a cuprins modulul de comanda Apollo si i-a ucis pe astronautii Roger Chaffee, Virgil “Gus” Grissom si Edward White. NASA a numit testul Apollo 1, pentru a-i onora pe acesti oameni cazuti la datorie. Datorita incendiului, NASA a amanat misiunile lunare timp de un an, in timp ce modulul era reproiectat.

Aceasta intarziere nu a fost singura dificultate cu care s-au confruntat astronautii. Pentru a executa cu succes o aselenizare cu echipaj uman, oamenii de stiinta trebuiau sa faca in asa fel incat nava sa scape de gravitatia Pamantului, sa ajunga pe orbita in jurul Lunii, sa aselenizeze fara a se prabusi si sa revina pe Pamant fara sa arda in momentul reintrarii in atmosfera. Si astfel, NASA a lansat Apollo 7 in spatiu, pe 11 octombrie 1968. Echipajul compus din astronautii Walter M. Schirra, Jr., Donn F. Eisele si Walter Cunningham, a orbitat in jurul Pamantului de 163 de ori si a petrecut aproape 11 zile in spatiu.

Misiunea Apollo 8 a fost lansata pe data de 21 decembrie 1968. A fost prima misiune cu echipaj care a folosit racheta Saturn V, care a fost suficient de puternica incat sa trimita nava spatiala pe orbita Lunii. Echipajul format din astronautii Frank Borman, James A. Lovell, Jr. si William A. Anders a facut inconjurul Lunii si a reintrat in atmosfera Pamantului cu succes.

Pe 3 martie 1969, a fost lansata misiunea Apollo 9. James A. McDivitt, David R. Scott si Russell Schweickart au orbitat in jurul Pamantului de 152 de ori si au repetat procedurile de andocare intre modulul de comanda (care putea gazdui astronautii in spatiu) si modulul lunar (care trebuia sa efectueze aselenizarea). Astronautii au fost nevoiti sa perfectioneze aceste proceduri inainte de a incerca o aselenizare reala.

Etapa finala a repetitiilor a avut loc pe 18 mai 1969, odata cu lansarea misiunii Apollo 10. Aceasta a implicat fiecare pas al aselenizarii – in afara de aselenizarea reala. Comandantul Thomas Stafford si pilotul, Eugene Cernan, au coborat modulul lunar pana la aproximativ 15 240 de metri de suprafata Lunii, in timp ce John W. Young a ramas in modulul de comanda ce orbita Luna.

Thomas Stafford , Foto: commons.wikimedia.org

Misiunea Apollo 11

Misiunile anterioare zburasera pe langa Luna, aterizasera pe ea si trimisesera fotografii ale suprafetei sale. Insa, in iulie 1969, NASA era pregatita sa trimita oameni pe Luna. Echipajul acestei misiuni istorice a fost format din comandantul Neil Armstrong, pilotul modulului de comanda, Michael Collins, si pilotul modulului lunar, Edwin “Buzz” Aldrin. In continuare vom vedea exact cum s-a desfasurat misiunea secolului.

16 iulie 1969, ora 09:32 – O racheta Saturn V, care ducea nava spatiala Apollo 11, a decolat de la Centrul Spatial John F. Kennedy din Florida. Aceasta racheta cara modulul de comanda in care se aflau astronautii si modulul lunar pe care Armstrong si Aldrin aveau sa-l foloseasca pentru a aseleniza. Dupa ce a orbitat in jurul Pamantului de o data si jumatate, Saturn V a trimis Apollo 11 catre Luna. Curand dupa aceea, modulul de comanda (numit Columbia) s-a separat de Saturn V, s-a intors si s-a conectat cu modulul lunar (numit Eagle). Nava spatiala si-a continuat drumul.

19 iulie – Apollo 11 a intrat pe orbita Lunii. Dupa 24 de ore pe orbita si un control al comutatoarelor si al sistemului de comunicatii al modulului lunar, Armstrong si Aldrin au separat Eagle de Columbia si s-au pregatit sa coboare pe suprafata Lunii. Collins a ramas in Columbia pentru a servi ca legatura de comunicare intre modulul lunar si Pamant.

20 iulie – la 102 ore dupa lansare, la ora 16:17, Armstrong si Aldrin au aselenizat pe “Marea Linistii” (o campie de lava pe suprafata Lunii). Armstrong a trimis acest mesaj faimos inapoi catre Pamant “Houston. Aici, baza Linistii. Vulturul a aterizat”. La doar cateva momente dupa aselenizare, cei doi astronauti au inceput sa se pregateasca sa abandoneze misiunea imediat si sa revina la modulul de comanda, doar in cazul unei situatii de urgenta. Apoi au oprit alimentarea.

Buzz Aldrin, Foto: duoviolin4you.wordpress.com

Pe Luna

Sase ore si jumatate mai tarziu, Armstrong a iesit din nava spatiala si a facut primul pas pe Luna. Dupa ce Aldrin a pasit si el pe Luna, cei doi astronauti au inceput sa colecteze material de pe suprafata Lunii. Pe masura ce-si faceau treaba, acestia au observat diferentele dintre gravitatia Lunii si cea a Pamantului. Deoarece gravitatia Lunii este de sase ori mai mica decat gravitatia Pamantului, cei doi astronauti au trebuit sa se miste lent, in salturi sau topaind ca niste canguri. In timp ce erau pe Luna, Armstrong si Aldrin au creat faimoasa imagine in care infig steagul Americii. Acest lucru nu a fost asa usor precum a parut sa fie. Steagul a intrat cu usurinta in sol, in cazul primilor 12-15 centrimetri, insa apoi au intalnit rezistenta. Astronautii au fost nevoiti sa incline usor steagul pentru ca acesta sa ramana infipt.

In timp ce erau pe Luna, cei doi astronauti au colectat aproape 22 de kilograme de material lunar, au facut fotografii ale zonei din apropierea locului de aselenizare, au instalat echipament si au extras doua mostre din solul lunar. Acestia au lasat in urma un disc cu 73 de mesaje din tari din intreaga lume, un plasture de la Apollo 1, medalii de la cosmonautii rusi si un simbol al Statelor Unite ale Americii (un vultur care tinea o ramura de maslin).

21 iulie – la 21 de ore dupa aselenizare, la ora 13:54, Armstrong si Aldrin au decolat de pe Luna. In interiorul modulului lunar, acestia au ajuns din nou pe orbita Lunii, unde au andocat la modulul de comanda. Eagle a fost eliberat.

24 iulie – Apollo 11 a reintrat in atmosfera Pamantului cu viteza de 11 031 de metri pe secunda. Acesta a aterizat in Oceanul Pacific la ora 12:51.

Vis indeplinit sau o farsa elaborata

Unii sceptici inca mai cred ca aselenizarea lui Apollo 11 a fost doar o farsa pusa in scena intr-un studio de film de catre NASA. Oamenii au sugerat ca, in anii 1960, NASA nu avea tehnologia capabila de a trimite o nava spatiala cu echipaj pe Luna. Ei au remarcat faptul ca, in fotografiile trimise inapoi de astronauti nu se vedeau stelele pe cer. Un expert NASA a infirmat acest lucru explicand ca stelele nu ar fi aparut pe film deoarece imaginea de prim plan (costumele astronautilor) era extrem de luminoasa. Oamenii care inca nu sunt convinsi de dovezile coplesitoare ale aselenizarii lui Apollo 11, pot vizita Muzeul National al Aerului si Spatiului din Washington, unde sunt expuse mostre prelevate de pe suprafata Lunii.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here