Prima impresie şi impactul acesteia în relaţiile cu ceilalţi. Cât de mult contează aparenţele?

Prima impresie, potrivit studiilor din domeniul psihologiei, are un rol important în relaţiile noastre cu ceilalţi, fie că este vorba de un inteviu de angajare, de o întâlnire de dragoste sau doar de una formală, deşi mulţi sunt înclinaţi, poate, să nege impactul acesteia. De fapt, percepţia comună legată de prima impresie oscilează între extreme, de-o parte cei care spun “Prima impresie contează!”, de cealaltă parte, cei care sunt convinşi că “Nu trebuie să crezi în prima impresie!”.

Numeroase experimente şi analize făcute de specialişti au confirmat faptul că, dincolo de intenţiile şi voinţa noastră, creierul îşi formează o primă impresie asupra unei persoane în doar două secunde. În acest răstimp, creierul construieşte 50% din profilul persoanei pe care o vedem, pe care îl completează în următoarele aproximativ patru minute.

Pornind de aici, imaginea mentală pe care ne-o facem la prima impresie vă influenţa major felul în care vom interacţiona cu respectiva persoană, deoarece tendinţa este de a ne confirma ulterior prima impresie. De exemplu, dacă prima impresie este că persoană pe care am întâlnit-o este onestă, amabilă şi plăcută, este foarte probabil ca, la rândul nostru, să fim amabili, inducând această atitudine şi celuilalt şi invers. Este vorba de ceea ce, în psihilologie, se numeşte efectul-oglindă.

Creierul nostru analizează aproape instantaneu un mare număr de semnale verbale şi nonverbale, chiar şi atunci când privim fotografia cuiva pentru prima dată (pe facebook, de exemplu) şi, uneori, generează impresii destul de precise şi asemănătoare cu cele pe care le consolidăm ulterior.

Cum influenţează societatea şi cultura prima impresie?

În psihologie, prima impresie este definită că ideea pe care ne-o facem despre o persoană sau despre o situaţie, pe baza cunoştinţelor, amintirilor/experienţelor noastre şi a caracteristicilor observate la alte persoane sau situaţii. Patru elemente contribuie la formarea primei impresii: înfăţişarea, comunicarea nonverbală, familiaritatea şi comportamentul (inclusiv comunicarea verbală). Prima impresie este etapa iniţială, cu efect de halo, în formarea unei opinii.

Conştient sau inconştient suntem influenţaţi, de asemenea, de societatea în care trăim şi de cultură. Realitatea, precum şi experienţele noastre trecute condiţionează prima impresie, în funcţie de care ne raportăm la cei din jur, adesea fără să ne dăm seama. Realitatea/societatea ne influenţează felul în care ne îmbrăcăm, acţionăm, vorbim şi, atunci când interacţionăm cu cineva pentru prima dată, inevitabil ne gândim şi dacă aceste aspecte, pe care le observăm la celălalt, corespund sau nu cu ceea ce aprobă societatea. Când nu corespund, vom fi şi mai atenţi, iar prima impresie se va forma şi mai rapid.

“Percepţiile noastre sunt determinate de o clasificare bazată pe modele culturale de reprezentare, cum ar fi prejudecăţile şi stereotipurile” spune Gustave Nicolas Fisher, profesor de psihologie la Universitatea din Geneva, şi o astfel de clasificare ne permite să înţelegem lumea fără a fi surprinşi. Numai că primele impresii, părtinitoare, pot crea aşteptări, speranţe sau dezamăgiri.

Prima impresie – câteva caracteristici

Este important să înţelegem mecanismul primei impresii, pentru că, în felul acesta, chiar dacă nu putem controla felul în care percepem o persoană necunoscută, putem fi mai atenţi la prima impresie pe care noi înşine o lăsăm celorlalţi. Iată câteva caracteristici ale acestui mecanism psihologic, pe care îl numim prima impresie:

• se construieşte extrem de rapid, în câteva secunde;
• o mulţime de factori interferează în formarea primei impresii: vestimentaţia, privirea, expresia feţei, atitudinea, felul în care strângi mâna celuilalt, tonul vocii etc.
• o bună primă impresie se face personal, fata în faţă cu cealaltă persoană; o serie de studii au arătat că primele impresii se formează diferit dacă sunt făcute direct, online sau video, cele din urmă fiind mai confuze şi, în general, mai putin favorabile;
• prima impresie este dificil de schimbat şi este generată de stereotipuri, dar poate crea, în egală măsură, şabloane de gândire; de exemplu, participanţii la un experiment care au fost avertizaţi asupra orientării sexuale a unei persoane au continuat să o considere ca fiind gay sau hetero, în funcţie de prima impresie, chiar dacă ulterior au mai primit şi alte informaţii;
• esenţiale în crearea unei bune prime impresii sunt transmiterea unui sentiment de încredere şi cordialitatea.

7 sugestii pentru ca prima impresie să fie pozitivă

Pentru că viaţa noastră se construieşte în relaţie cu ceilalţi, fie că e vorba de relaţiile de serviciu sau de relaţiile personale, trebuie să avem grijă de câteva aspecte:

• pentru a face o bună prima impresie trebuie mai întâi să avem o bună impresie despre noi înşine, iar aceasta are legătură cu stima de sine, cu încrederea în sine, cu capacitatea de a ne identifica şi defectele şi calităţile şi de a le exploata pe cele din urmă; de asemenea, o atitudine pozitivă, din care să nu lipsească entuziasmul, este întotdeauna de bun augur;
• să avem grijă de felul în care arătăm, în sensul de a ne alege, în funcţie de situaţie, vestimentaţia care corespunde personalităţii noastre; diverse experimente au arătat că, atunci când cineva poartă haine care nu îl reprezintă, se alterează ceva în comportament, respectiva persoană îşi pierde sentimentul de “confort”, devine nenaturală;
• să ne obişnuim să controlăm expresia feţei, ochii, zâmbetul, dar, mai ales, mişcarea sprâncenelor, spun psihologii, deoarece acestea par a fi mult mai mobile în exprimarea diverselor stări şi emoţii; contactul vizual, fără exagerare, este, de asemenea, important; “surâsul Duchenne” este întotdeauna semnul unei atitudini, deschise; Surâsul Duchenne se numeşte aşa după numele celui care l-a studiat şi definit, Duchenne de Boulogne, un neurolog din secolul al XIX-lea, şi înseamnă să surâdem deopotrivă cu ochii şi cu gura, acesta fiind surâsul care ne dezvăluie adevărata personalitate (surâsul gurii este unul voluntar, în timp ce surâsul ochilor, necontrolabil, ne exprimă interioritatea, este cel sincer, autentic;
• mersul să fie sprinten, hotărât; cei care au mişcări prea lente transmit sentimentul că nu sunt interesaţi de ceea ce se întâmplă în jurul lor sau că sunt preocupaţi de altceva;
• strângerea de mâna să fie fermă, fără exagerare, lăsându-l pe celălalt să aleagă durata acestui gest; de asemenea, nu se strânge mâna cuiva deasupra unui birou, pentru că e un fel de a-l lăsa pe celălalt să domine;
• rostiţi numele interlocutorului de două-trei ori, în primele zece secunde şi nu vorbiţi mai mult de o jumătate de minut o dată, iar gesturile să fie calme, moderate, simple;
• să ascultăm activ, în semn de respect pentru celălalt şi să fim, în acelaşi timp, asertivi, adică să ne facem auziţi, fără ostentaţie;

Este evident că nimeni nu are o a doua şansă în a crea o bună primă impresie. Tocmai pentru că mecanismul primei impresii scapă voinţei noastre, este important să fim atenţi atunci când interacţionam cu alte persoane, deoarece, conştient, trebuie să acceptăm că fiecare, în interioritatea sa, se defineşte prin mult mai multe aspecte şi mai semnificative decât cele care ţin de aparenţe. De aceea, dacă prima impresie este inevitabilă, în cazul relaţiilor mai profunde aceasta se modifică în timp, fie pentru că, poate, ne-am înşelat la început, fie pentru că celălalt se schimbă în bine sau în rău.