Principiul oglinzilor in psihologie este una din cele mai fascinante teorii emise de catre psihologi si sociologi. Conform legilor universului, omul este o fiinta complexa, capabila sa faca, sa fie si sa exprime tot ceea ce vrea. Nu exista caracteristica pe care un om sa nu o poata exprima, fie ea si copiata de la oamenii din jurul lor. In alegerile pe care oamenii le fac in viata, se reflecta de fapt cum sunt acestia, ceea ce isi doresc, ceea ce iubesc sau urasc la ei insisi. In relatiile umane de orice natura se intalnesc oamenii care sunt asemanatori intre ei si cu toate astea, primul sentiment pe care il inspira este de antipatie sau de respingere. V-ati intrebat vreodata de ce o persoana total necunoscuta va inspira o atractie instantanee, sau o respingere totala? Si aici intervine ceea ce specialistii numesc Oglinda de langa noi, sau principiul oglinzilor. Teoria ne spune ca relatiile pe care oamenii le stabilesc intre ei sunt o reflexie in oglinda a ceea ce ei sunt de fapt.

Iar psihologii au ajuns la concluzia ca exista mai multe tipuri de oglinzi, in functie de natura relatiei pe care o au doi oameni. Sunt oglinzi care ajuta un om sa evolueze, sau oglinzi care distrug, sau il fac pe un om sa stagneze. Iar altele doar la inceput ajuta evolutia, dupa care produc stagnare sau distrugere. Si in functie de natura relatiei, oglinzile, pe parcurs ce o relatie inainteaza, se modifica si ele. Iar oglinda celui de langa o persoana reflecta felul in care acesta este. Sunt trasaturi care ies la suprafata doar in momentul cand se leaga o anumita relatie cu cineva. De aceea, cand un om realizeaza aceste lucruri, este bine sa vada ce fel de oglinda are langa el si sa le distruga el pe cele care il imbolnavesc. Pe parcursul vietii, mintea umana retine experiente, ganduri, trasaturi, imagini sau trairi, pe care, desi nu le proiecteaza in planul real mereu, acestea ies la suprafata in momentul in care le retraim. Capacitatea subconstientului de a retine pe termen lung este fascinanta, si chiar daca oamenii nu mai isi amintesc anumite lucruri, mintea ni le aminteste ori de cate ori se loveste de o situatie asemanatoare. De aceea ceilalti oameni exprima si ne arata ceea ce trebuie sa se caute in propria persoana.

foto: cotidianul.ro

Un alt punct interesant din principiul oglinzilor e modul in care oamenii se orienteaza in alegerea partenerilor cu care isi formeaza o relatie. In mod normal, ar trebui sa aleaga pe cineva care i-ar ajuta sa isi aleaga o oglinda care ii va ajuta sa evolueze si in nici un caz una care i-ar trage inapoi. Unii specialisti afirma ca totusi toate oglinzile ajuta o persoana sa evolueze, intrucat, oamenii au de invatat ceva si din experientele neplacute. Astfel, o oglinda destructiva ajuta un om sa se descopere, sa vada ceea ce ar fi capabil si sa incerce sa isi corecteze sau sa controleze acea trasatura. Si cu toate ca logic ar fi sa nu alegem oglinzile destructive, pentru ca isi pun amprenta foarte grav asupra unui om, in realitate marea majoritate a persoanelor aleg asa. Si curios e faptul ca fac asta nu doar in relatiile de cuplu, dar si in cele de prietenie. Si, desi stiu ca le distrug, continua sa intretina relatia cu o oglinda destructiva, constienti de efectele pe care le vor avea asupra lor. Iar cel mai rau lucru dintre toate este ca dupa ce au intalnit o oglinda care ii trage in jos, oamenii se desprind foarte greu de aceasta relatie. Asa cum polii opusi se atrag, asa si persoanele aflate in relatie cu cineva care le aduc doar regres se desprind foarte greu. Oglinda regresiva atrage ca un magnet si creeaza o dependenta din ce in ce mai mare, pe masura ce relatia evolueaza. Un caz particular, foarte greu de tratat, este relatia cu parintii. Atunci cand aceasta relatie este destructiva si imprastie in jur numai nefericire, sentimente negativiste, ideal ar fi sa intrerupem o astfel de legatura. Insa oglinda destructiva cu un parinte este foarte greu de spart, datorita legaturilor si implicatiilor profunde, care leaga copilul de parinte.

Citește și:  Istoria monedei romanesti

In psihologia oglinzilor moderne, psihologii au mai descoperit inca un tip de oglinda: ei au denumit-o oglinda cameleon deoarece se schimba de mai multe ori intr-o perioada de timp relativ mica, iar cel care se oglindeste in ea isi pierde mult din personalitate, capata un motiv de stres, isi uita din principii si ajunge extrem de derutat. In cazul oglinzii cameleon, distrugerea ajunge la o limita mare, datorita schimbarilor de personalitate si de trairi.

Cu atatea posibilitati si cu o capacitate de a simula orice sentiment, datorita naturii noastre complete, intrebarea cea mai interesanta este de ce oamenii cauta in alta parte ceea ce vor sa fie, de ce urasc o persoana pentru ca reflecta partea rea din ei? Este mult mai simplu ca un om sa il accepte pe cel de langa el asa cum este, dar inainte de toate sa se accepte pe el. Sa isi vada partile bune si partile rele, iar in timp sa isi corecteze ceea ce e negativ, egoist si rau in el. Este mai fascinant ca doi oameni diferiti si unici prin natura lor sa se cunoasca si sa se completeze fara a se schimba sau a se mula dupa celalalt, de multe ori distrugand o persoana prin aceste mulari.

In fond si la urma urmei, legile universului spun ca oamenii sunt ceea ce gandesc.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.