Prohibiția reprezintă perioada dintre anii 1920 – 1933, când în Statele Unite au fost interzise fabricarea alcoolului și comerțul cu băuturi alcoolice. Este ultima măsură luată de statul american, ca parte a Mișcării Progresiste care a apărut în anul 1820. Mișcarea a coincis cu un moment de revitalizare religioasă care a cuprins întreg teritoriul Statelor Unite și a fost susținută, în principal, de către metodiști. Aceștia militau pentru aboluționism, dar și pentru cumpătare, dorindu-se „curățarea” societății de moravurile păcătoase care dominau peisajul, precum alcoolismul, jocurile de noroc, abuzul de droguri etc.

Ceea ce a început ca o inițiativă socială în prima jumătate a secolului al XIX-lea, avea să se transforme în următoarele decenii într-o adevărată mișcare politică. Principalii militanți erau Partidul Prohibiției care ia naștere în anul 1869 și Woman’s Christian Temperance Union, înființată în 1874. Apoi, în 1893 este înființată Anti-Saloon League, organizația cea mai influentă în ceea ce privește adoptarea legilor anti-alcool în statele americane.

Industria alcoolului, în special cea care se ocupa de fabricarea berii era cea mai dezvoltată și cea mai competitivă. Comercianții încep să caute noi forme de distribuție a alcoolului, care să aducă mai mult profit. Acest lucru a dus la apariția unor noi metode de comercializare a băuturii și a numeroase localuri care vindeau băuturi alcoolice. Barurile aveau să se răspândească pe toate străduțele orașelor, care atrăgeau nu doar pentru băuturile alcoolice, ci și pentru celelalte activități pe care le ofereau, precum jocurile de noroc, prostituția și luptele între cocoși.

Astfel de locuri intoxicau societatea și favorizau, în opinia susținătorilor prohibiției, o cultură a alcoolului, care putea fi înlăturată doar prin oprirea fabricanților de alcool. Mai multe state din SUA încep să adopte legi care să limiteze și mai apoi să interzică alcoolul.

După ce Statele Unite se alătură trupelor aliate în Primul Război Mondial, președintele american Woodrow Wilson instituie o prohibiție temporară, cu scopul de a rezerva grânele pentru producerea de mâncare.

Pe 18 decembrie 1917, Senatul Statelor Unite propune Legea Volstead (The National Prohibition Act), însă va dura doi ani până ca aceasta să fie adoptată la nivel național. Legea prevedea ca fabricarea, vânzarea, introducerea alcoolului în Statele Unite sau exportul acestuia să fie interzise. Legea Volstead este aprobată de Congresul SUA pe 28 octombrie 1919 și creează cadrul perfect pentru adoptarea Amendamentului al 18-lea în Constituția Statelor Unite. Prin acest amendament puteau fi ridicate licențele tuturor fabricanților de alcool și erau interzise orice activități care includeau distribuirea de alcool. Pe 29 ianuarie 1919, Amendamentul al 18-lea este ratificat de 36 de state americane, cu toate că 33 dintre acestea aveau deja, la această dată, implementate propriile legi care favorizau prohibiția.

Au existat și excepții. Alcoolul era permis pentru uz personal, atât timp cât acesta era consumat în interiorul locuințelor, la petreceri și adunări familiale. Apoi, putea fi utilizat în scopuri medicinale și era obișnuit ca medicii să emită prescripții speciale aprobate de guvern, prin care era recomandat consumul de alcool pentru diferite afecțiuni. De asemenea, era permisă utilizarea vinului în cadrul liturghiilor. Desigur, acest lucru nu i-a împiedicat pe cei care se dădeau drept preoți de a obține alcool.

Prohibiția a avut efecte pe care nimeni nu le anticipase. Cu toate că, în primă fază, s-a observat o scădere de aproape 30 % a consumului de alcool, iar arestările pentru beție nu mai aveau loc așa des, în scurt timp au apărut modalități ilegale de obținere a alcoolului. În multe din zonele rurale, americanii încep să își fabrice singuri băuturi alcoolice, obținând un fel de bere, de o calitate mult inferioară sau whiskey din porumb.

În alte state, în special în cele din regiunea appalachiană, sunt fabricate băuturi spirtoase („moonshiners”), care erau mult mai puternice decât ceea ce se fabrica înainte de prohibiție. Se spune că acestea nu foloseau doar la băut, ci și în rezervorul mașinilor care transportau ilegal alcoolul. Tototdată, astfel de băuturi aveau numeroase efecte nocive, existând cazuri de otrăvire, iar compoziția băuturilor făcea de multe ori sticlele să explodeze.

Apare și fenomenul de „rum-runing”, care face referire la introducerea ilegală a alcoolului pe teritoriul SUA, prin intermediul vagoanelor de tren sau al bărcilor care veneau din Mexic, Europa, Canada sau Caraibe.

Se dezvoltă contrabanda cu alcool, cunoscută sub denumirea de „bootlegging”, iar acest lucru determină apariția unor locuri ilegale și secrete în care puteau fi consumate băuturi alcoolice, „speakeasies”. Astfel de locuri erau ascunse, nu aveau un semn care să indice că acolo ar fi un bar sau aveau drept paravan alte afaceri legale. Se crede că termenul a apărut după ce barmanii barurilor le spunea consumatorilor să vorbească încet („to speak easy”) atunci când comandau, pentru a nu fi auziți.

Aceste aspecte au favorizat apariția crimei organizate, făcând ca perioada Prohibiției să devina una dintre cele mai violente din istoria SUA. Localurile care vindeau băutură ilegal erau deținute de bande criminale, între care competiția era mare, iar climatul social era dominat de conflictele armate între acestea. Corupția era foarte dezvoltată și, în pofida raidurilor care erau des organizate, mulți dintre gangsteri mituiau polițiști pentru a-i ține departe de afacerile lor și a-i anunța în cazul eventualelor raiduri.

Unul dintre cei mai faimoși gangsteri care a apărut în această perioadă este Al Capone. Acesta se mută în 1921 în Chicago, oraș care avea să adăpostească cele mai periculoase mafii, cea irlandeză și cea italiană. Al Capone intră în banda Chicago Outfit și se spune că operațiunile acesteia aducea venituri în valoare de 60 de milioane de dolari anual. Sub comanda lui se va desfășura unul dintre cele mai înfiorătoare conflicte între bande, Masacrul de Sf. Valentin. Pe 14 februarie 1929, membri ai clanului Capone se deghizează în polițiști și omoară șapte persoane dintr-o bandă rivală. Evenimentul a făcut din Al Capone inamicul numărul 1 al Statelor Unite, lucru care a dus în final la capturarea acestuia.

Corpuția, violențele, creșterea consumul de alcool printre americani au făcut ca Prohibiția să piardă din ce în ce mai mulți adepți. Congresul american propune în 1933 un nou amendament, Amendamentul 21, care va anula Amendamentul 18, care va fi ratificat până la finalul anului respectiv. Prohibiția ia sfârșit.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ