Rasul carpatin (Lynx lynx) este un mamifer din familia Felidae, avand o marime medie, are corpul suplu, rezistent, lung de 0,90-1,50 m, coada de 15-24 cm, cu varful negru, greutatea de 30-40 kg. Masculul este intotdeauna mai mare decat femela.
Râsul (Lynx lynx) este un mamifer carnivor din familia Felidae, cunoscut pentru comportamentul său solitar și teritorial. Această felină de dimensiuni medii, cu blană densă și pufosă, trăiește în pădurile dense din Europa, inclusiv în lanțul Carpaților.
Râsul carpatin este adaptat pentru vânătoarea în regiunile muntoase, fiind capabil să facă salturi impresionante și să se deplaseze fără zgomot prin vegetația deasă. Râsul își petrece mare parte din viață singur, ocupând un teritoriu vast, pe care îl marchează cu urină și zgârieturi pentru a-și delimita zona de influență.
Caracteristicile fizice ale râsului carpatin
Membrele lungi, groase, rotunjite au talpi cu pernite pufoase si gheare ascutite, de 4-6 cm, retractile si puternice. Urechile au 4-5 cm lungime, cu smocuri de par negru in varf. Blana deasa si matasoasa are doua randuri de peri, puful si spicul, de culoare galben-roscata pe spate, cu pete negre, alb-galbui pe partea interna a gatului, pe pantece si partea interioara a gambelor. Traieste pana la 20 de ani.
Numele de ,,ras”, vine de la smocurile de par lung (ca niste favoriti) din spatele maxilarului, lasand impresia ca animalul ,,rade”. Este raspandit in intreg lantul carpatic, in special in Muntii Apuseni si Carpatii Orientali). Este numit si ,,rasul carpatin”, sau literar ,,pantera Carpatilor”. Prefera zonele cu paduri batrane de foioase si rasinoase, regiunile muntoase bogate in vantat.
Fiind un animal pradator, carnivor si teritorial, alege un areal foarte mare, 100-2000 km², in functie de cantitatea posibila de vanat. Se hraneste cu diferite mamifere si pasari (gaite, cocosi de munte). Prefera caprioarele, viteii de cerb, purceii de mistret, pisici salbatice, vulpite, ratoni, bursuci, jderi etc.
Habitatul și distribuția râsului în Europa și Asia
In campii mai rar vaneaza soareci, iepuri, iar uneori si animale domestice (oi, gaini, rate, curcani). Hoituri mananca foarte rar. Revine de 2-3 ori la prada pana ce o consuma, sau ingroapa ramasitele acesteia. Unii crescatori de animale apreciaza rasul pentru ca vaneaza un numar mare de vulpi si rozatoare daunatoare.
Este foarte ager, are o musculatura puternica, face salturi de 4-6 m in orice directie, pandeste cu rabdare, se furiseaza fara a face zgomot si este capabil sa sfasie in cateva secunde un grup de 2-3 caprioare. Se catara cu usurinta, poate inota foarte bine, are auzul, mirosul si vazul foarte bine dezvoltate. Este un animal nocturn (vede foarte bine noaptea), culoarea blanii il camufleaza excelent iar ziua sta in adapostul barlogului.
Reproducerea și creșterea puilor de râs
Se imperecheaza in perioada martie-aprilie, cand scot sunete ascutite, miorlaituri puternice si au loc si confruntari intre masculi. Dupa o gestatie de 65-90 zile, femela face 2-4 pui, care in primele doua saptamani sunt orbi, au blanita inca de la nastere si sunt alaptati cca. 6 luni. Desi se face intarcarea la 2 luni, puii raman cu mama lor pana la varsta de 2 ani, vanand impreuna cu aceasta. La varsta de 2 ani si jumatate devin maturi (pregatiti pentru imperechere). Fiind animale solitare, sunt ani in care nu se imperecheaza deloc.
Rasul isi cauta un barlog ascuns, intunecos, mai ales in perioada cand are pui. Prefera un loc uscat, in zone greu accesibile (scorburi, stanci, sub arbori doborati la pamant de vant, tufisuri dese si spinoase), aflate la mari inaltimi. Traiesc pana la 20 de ani. Isi marcheaza teritoriul prin urina, fecale si zgarieturile lasate pe scoarta copacilor. Defrisarea padurilor a determinat restrangerea teritoriului lor.
In tara noastra este considerat specie de vanat (in anumite perioade si cu autorizatie), apreciat pentru blana si carne. Rasul este considerat un animal valoros din fauna muntilor nostri.
Comportamentul de vânătoare și dieta râsului
Rasii mai mici sunt asemanatori pisicilor salbatice, uneori putand fi confundati cu acestea, desi fac parte din genuri diferite.
Rasii carpatini traiesc si in Europa si in Asia de Est – astfel se mai numesc si ,,rasi eurasiatici”, cei mai multi fiind intalniti in Rusia. In Europa de Nord, rasii vaneaza si pui de reni. Se inrudeste cu alte specii din alte zone geografice precum: rasul iberic, rasul canadian numit ,,polar”, rasul rosu.
Rasul rosu (Lynx rufus) – intalnit in America de Nord si Centrala (Canada, SUA si Mexic). Are corpul lung de 0,65-1,1 m, coada scurta (de 11-19 cm), si greutatea de 4-15,5 kg.
Este un inotator excelent, in zilele de vara racorindu-se in balti si lacuri. Este un pradator de noapte, vazut foarte rar in cursul zilei; se hraneste cu rozatoare, cerbi, diferite pasari.
Masculii isi aleg un teritoriu foarte mare de 100 km², care intra si pe teritoriul altui mascul; femelele ocupa jumatate din acest teritoriu si nu intra pe teritoriul altei femele. Un mascul are pana la 2-3 femele in zona de vanatoare si poate asigura hrana zilnica necesara a 2-3 cuiburi de pui.
Rasul iberic (Lynx pardinus) – este o felina, cu lungimea corpului de 0,85-1,1 m, coada de 13 cm si greutatea de 10-13 kg.
Este un animal ocrotit de lege, fiind pe cale de disparitie si se intalneste in sud-vestul Europei, in special in Spania. Se hraneste exclusiv cu carne si vaneaza iepuri de vizuina, pui de cerb, pasari.
Rasul canadian, polar (Lynx canadensis) – este intalnit in Canada si America de Nord. Acesta vaneaza in special iepuri americani de balta, soareci, caprioare tinere, karibu (renul indian) etc. Nereusind sa o consume in totalitate, obisnuieste sa-si ascunda prada sub stratul subtire de zapada.
Rolul râsului în echilibrul ecosistemului
Râsul joacă un rol esențial în menținerea echilibrului ecosistemelor montane, fiind un prădător de vârf care reglează populațiile de ierbivore mici și medii. Prin vânarea caprioarelor, iepurilor și rozătoarelor, râsul contribuie la prevenirea supra-populării acestor specii, ceea ce, la rândul său, protejează vegetația tânără de pășunatul excesiv.
De asemenea, prezența sa este un indicator al sănătății pădurilor, deoarece are nevoie de habitate întinse, izolate și neperturbate de activitățile umane. În ultimele decenii, defrișările și fragmentarea habitatului au dus la scăderea numărului de râși în multe regiuni din Europa.
Totuși, eforturile de reintroducere în sălbăticie și programele de protecție au contribuit la stabilizarea populațiilor de râs în anumite zone, precum Munții Carpați. Aceste inițiative demonstrează importanța cooperării internaționale pentru conservarea unei specii atât de valoroase pentru diversitatea ecologică.
Video – Rasul iberic:
