De la descoperirea sa in 1911, situl de la Machu Picchu a devenit cel mai vizitat loc din Peru; o linie ferata duce turistii pana aproape de locatie, in timp ce zeci de avioane aduc oameni din toata lumea pentru a vedea una dintre noile sapte minuni ale lumii. Reinvierea artei si culturii precolumbiene au determinat un adevarat val de carti, afaceri cu produse traditionale si spectacole cu tematica traditionala, care s-au dovedit o industrie de milioane de dolari. Aceasta insa, pe langa dezvoltarea economica partiala a zonei inconjuratoare, a dus si la distrugerea lenta a unui loc ce a rezistat sute de ani neatins.
Machu Picchu a fost construit prin anii 1400, insa a fost abandonat dupa o perioada de aproape un secol, prin 1570. Populatia a disparut cel mai probabil din cauza contactului cu spaniolii, proaspat ajunsi pe continent. Vinovatul principal, bolile cu transmitere usoara au facut ca populatia sa dispara din zona, dupa cum par sa demonstreze si osemintele descoperite. Desi orasul a fost parasit treptat, procesul a fost unul destul de rapid.
Din fericire pentru posteritate, constructiile de la inaltimea de 2.430 de metri nu au fost descoperite de exploratorii europeni, care in mod sigur ar fi distrus zona in cautarea aurului pe care il visau. Desi Machu Picchu e relativ aproape de capitala incasa Cuzco, altitudinea la care se afla, precum si padurea destul de inalta din jur au aparat zona, pana cateva sute de ani mai tarziu.
“Orasul pierdut”, situat pe o culme muntoasa aflata deasupra vaii Urubamba, a fost gasit abia in 1911 de catre profesorul de la Yale Hiram Bingham; impresionat de cel mai important sit architectural pre-columbian gasit vreodata , acesta a inceput aproape imediat sapaturile arheologice. A luat cu sine mai multe artefacte descoperite, oseminte, precum si alte obiecte, care au fost expuse la muzeul marii universitati. Ani mai tarziu, sotia fostului presedinte din Peru, arheolog de meserie, va contesta aceasta actiune cerand inapoi tot ce se descoperise la Machu Picchu, intrucat reprezentau tezaurul tarii sud-americane. Decizia finala a tinut cu peruanii, care urmeaza sa se bucure din nou de artefactele din asezarea incasa.
Zona uimeste in primul rand prin complexitatea constructiilor, precum si prin amplasarea extrem de eficienta. Asezarea este impartita in doua: Zona Urbana si Zona Agricola. Aceasta din urma era menita sa aprovizioneze populatia din interiorul fortificatiilor cu hrana si alte produse necesare. Foarte usor de aparat multumita altitudinii, mai ales in fata unor atacatori neinvatati cu aerul mai tare, fortificatia avea si toate resursele necesare pentru a supravietui fara probleme. Un sistem de irigatii foarte complex, o retea buna de drumuri, o rezerva de hrana ce se putea imbunatati fara probleme, toate acestea arata ca incasii nu erau niste salbatici insetati de sange, ci un popor avansat si foarte bine adaptat zonei in care traiau.
Zona urbana arata ca locuitorii din Machu Picchu aveau si o viata spirituala foarte complexa, precum si cunostinte avansate de matematica, arhitectura si astronomie. Ariile componente ale zonei urbane sunt: Districtul Sacru, cel Popular si Distictul Preotilor si al Nobililor. Ultimele doua erau locuite de categoriile din denumire, incasii avand un sistem de caste foarte bine organizat. Zona sacra includea temple dedicate zeitatilor si locuri unde se practicau ritualurile. Oasele descoperite apartineau in majoritate femeilor, de aceea multa vreme s-a crezut ca locul era dedicat preoteselor sau instruirii viitoarelor sotii.
Districtul Sacru din Machu Picchu include probabil cele mai interesante descoperiri: aici se afla de exemplu piatra Intihuatana (“soare” in dialectal Quechua), considerata foarte importanta pentru ritualuri. Si astazi se considera ca persoanele mai sensibile pot lua contact cu alte dimensiuni ale existentei doar la simpla atingere a acestei pietre. Din punct de vedere stiintific, ea era plasata in asa fel incat soarele parea ca sta pe loc deasupra ei in cel mai inalt punct al arcului sau. Ar fi putut sluji drept calendar astronomic, dar fenomenul inca este studiat. Templul Soarelui este inca o constructie care arata cat de avansati erau incasii in cunoasterea astronomiei. Acestia au construit templul, precum si multe alte cladiri fara a folosi vreun liant; pur si simplu pietrele erau cioplite, astfel incat sa se imbine perfect. Tehnica se numeste ashlar.
De la descoperire, Machu Picchu a avut destul de mult de suferit din cauza sutelor de mii de turisti care ajung aici in fiecare an; linia ferata a dus la erodarea zonei, in timp ce gunoaiele aruncate de turisti acopereau intreaga padure din preajma, precum si potecile. O vreme, chiar s-a luat in consideratie restrictionarea accesului persoanelor neautorizate, pretul platit de catre locuitori fiind prea mare, chiar si in contrast cu banii adusi de turisti. Ca sa puna capac discutiei, o inundatie grava (2010) a facut ca locul sa fie inchis. In prezent insa, turistii se pot bucura in continuare de legenda incasa, insa cu conditia de a o face in mod respectuos si responsabil.
