Sacrificarea porcului a devenit odata cu intrarea in Uniunea Europeana un subiect controversat, dintr-odata romanii se simt vinovati si se considera barbari. Tot obiceiul nostru a fost analizat si s-au tras concluzii. De acum inainte sacrificarea porcului va fi facuta numai in abatoare special amenajate, prin impuscare sau gazare. Daca respecta sau nu cineva aceasta regula, daca este corect sau nu sa pui o regula peste o traditie nici unul dintre noi nu poate sti, cert e ca in cazul in care autoritatile locale au o antipatie personala, au baza legala sa il amendeze pe sateanul ce isi taie linistit porcul in ograda.
Barbara sau nu, sacrificarea porcului isi continua existenta in Romania, ea este mai frecventa in perioada Craciunului, dar se poate face respectand acelasi ritual in oricare luna a anului. Satenii nu considera sacrificarea porcului neaparat o traditie, ci mai ales o necesitate. Fiecare dintre ei creste in batatura proprie, din finante proprii, un porc a carui carne o foloseste pentru a-si alimenta propria familie. Este insa foarte posibil ca testarea carnii de diferite boli sa nu fie facuta in majoritatea cazurilor, tocmai de aceea Uniunea Europeana a considerat ca este nevoie sa intervina. In mod evident Uniunea Europeana a facut referire la sacrificarea porcilor pentru consumul public, este foarte putin probabil ca Uniunea Europeana sa se fi gandit la consumul propriu al taranilor.
In realitate, viata noastra de la tara pare europenilor veniti in vizita rupta din alt secol si aproape incredibila. Sunt foarte rare cazurile in care cresterea pentru consumul propriu in tarile dezvoltate ale Uniunii Europene sa mai existe. Evolutia Romaniei, insa, va face ca in timp sacrificarea porcului sa devina o traditie si atat. Odata cu urbanizarea satelor, foarte putin oameni vor fi dispusi sa creasca animale in curte sau sa le sacrifice. In mod cert fiecare dintre noi va apela la carnea preambalata ce o gaseste in supermarket la preturi rezonabile. Pentru moment insa sacrificarea porcilor este inca intalnita in tara noastra. Pe langa sacrificarea ce o practica taranii pentru consumul propriu, mai intalnim si sacrificarea la cerere. Lucrurile functioneaza destul de simplu, doritorii de carne proaspata se adreseaza micilor crescatori, care vor sacrifica si pregati porcul in schimbul unei sume de bani.
Deocamdata atat soriciul preparat, care nu se gaseste in comert, cat si pomana porcului ii atrage pe cei mai multi dintre noi. Este foarte probabil ca in viitor copiii nostri sau copiii copiilor nostri sa nu mai agreeze aceste preparate, sa le considere pline de colesterol si sa le elimine din alimentatie. Majoritatea tarilor europene au eliminat carnea de porc din meniul restaurantelor si foarte probabil si din meniul ce il servesc la domiciliu. Mai exista tari in care se consuma carne de porc, insa este foarte probabil ca o campanie tintita pe alimentatia sanatoasa sa schimbe ideile tinerilor si astfel nu numai sacrificarea porcului sa dispara, dar si carnea de porc in sine.
Porcul nu este folosit la altceva in gospodariile oamenilor, el nu are decat rolul de a se ingrasa pentru a fi sacrificat. Din pielea porcului se mai confectioneaza diferite articole vestimentare, iar din parul sau pensule de diferite dimensiuni. Insa toate aceste beneficii pot fi inlocuite foarte usor de fibre din plastic sau de pielea si parul altor animale ce indeplinesc si alte roluri. Este foarte probabil ca alimentatia pe baza de carne de vaca sau de pui sa inlocuiasca complet carnea de porc.
Pentru moment insa, romanul inca adora carnea de porc, adora soriciul si mai ales pomana porcului.
Exista insa si obiceiuri ce au disparut in tot ritualul de sacrificare. Mai rar intalnim copii care se joaca cu basica porcului, mai rar intalnim copii care sa primeasca cu placere coada sau urechile porcului. Este foarte probabil ca in zonele mai sarace aceste traditii sa existe inca, insa in satele moderne situate pe langa marile orase, copiii stiu despre masinile cu telecomanda sau papusile vorbitoare, copiii folosesc dezinfectant de maini dupa ce isi incheie joaca, copiii au mult mai multe informatii despre igiena, decat le aveau copiii odinioara. Cel mai probabil un copil va fi oripilat de intregul proces.
Sacrificarea porcului va fi vazuta de acestia in diferite moduri, in mod sigur sacrificarea porcului nu era o placere nici in trecut pentru copiii, dar in zilele noastre cei mai multi parinti isi feresc copilul de asa un spectacol. Parintii au notiuni de psihologie, parintii au auzit de diferite traume, parintii sunt in definitiv mult mai educati, iar odata cu educatia lor, invata sa isi fereasca copiii de evenimente neplacute. Ferindu-i pe copiii nostri de acest ritual, riscam sa il piarda. Datul de-a tumba pe spinarea porcului era odata un prilej de joaca pentru cei mici, acum la vederea porcului mort copiii sunt oripilati si nici macar nu indraznesc sa il atinga, de dat tumba nici nu mai poate fi vorba.
Este evident ca o autoritate nu poate impune desfiintarea unei traditii, mai pe ascuns, mai vadit romanul nu s-a supus niciodata unor reguli impuse cu forta. In mod sigur traditia va continua, o autoritate nu o poate desfiinta, insa evolutia o poate elimina treptat. Fara sa ne dam seama, evolutia tarii face ca pierderea anumitor traditii sa para fireasca si in acest mod asa cum alte traditii se gasesc extrem de rar sau se gasesc doar in carti, asa se va intampla si cu taierea porcului si cu tot ce tine de ritual pregatirii carnii de porc.
