Cati sateliti credeti ca are planeta Neptun? La ora actuala satelitii lui Neptun sunt in numar de 13. Cel mai mare satelit al lui Neptun, Triton, a fost descoperit de catre astronomul englez William Lassell, pe data de 10 octombrie 1846. Triton a fost descoperit la numai doua saptamani dupa ce fusese descoperita planeta Neptun. In ciuda descoperirii sale timpurii, satelitul nu si-a primit numele imediat. Numele Triton a fost sugerat in anul 1880 – Triton este fiul zeului Poseidon (echivalentul zeului Roman, Neptun) in mitologia greaca. Alti sateliti ai lui Neptun au primit deasemenea nume ale unor personaje mitologice asociate cu apa. Cu un diametru de 2 700 de kilometri, Triton este cel de-al saptelea cel mai mare satelit din sistemul solar si cel de-al 16-lea obiect ca marime din sistemul solar. Acest satelit este mai mare decat planeta pitica Eris. Triton este considerat a fi unul din cele mai reci locuri din sistemul solar (are temperatura aproximativa de -235 grade Celsius).

Triton este neobisnuit din mai multe motive, insa unul din principalele motive este orbita sa retrograda. Satelitul orbiteaza in jurul planetei Neptun in sens invers comparativ cu orbitele celorlalti sateliti ai lui Neptun. Acest lucru inseamna ca Triton nu s-a format in jurul lui Neptun, ci s-a format in alta parte si apoi a fost capturat de gravitatia acestei planete. Este posibil ca Triton sa fi fost un obiect ce facea parte din centura Kuiper, care a cazut apoi in campul gravitational al lui Neptun. Sau poate Neptun l-a furat de la o alta planeta. Triton este deasemenea unul din putinii sateliti care sunt activi din punct de vedere geologic, ceea ce inseamna ca suprafata sa este relativ tanara datorita naturii sale aflate in schimbare. Datorita activitatii geologice care schimba in mod constant suprafata satelitului, exista foarte putine cratere de impact pe acesta. In plus, Triton are o atmosfera usoara, compusa in mare parte din azot si putin metan. Oamenii de stiinta cred ca atmosfera este rezultatul evaporarii azotului de pe suprafata satelitului.

Acest satelit are o nuanta rosiatica, care se datoreaza cel mai probabil transformarii ghetii de metan in carbon din cauza expunerii la raze ultraviolete. Mai bine de jumatate din suprafata satelitului este acoperita cu azot inghetat, in timp ce dioxidul de carbon inghetat si apa sub forma de gheata acopera cea mai mare parte a suprafetei ramase. Pe suprafata satelitului exista de asemenea urme ale unor substante ca metanul si monoxidul de carbon. Sub suprafata se afla o manta formata din gheata, roci si metal. Acest nucleu este ceea ce face ca satelitul sa fie atat de dens. De fapt, acest nucleu greu reprezinta pana la doua treimi din masa satelitului si ii confera acestuia densitatea de 2 grame pe centimetru cub – alte obiecte de gheata au in jur de 1 gram pe centimetru cub.

Triton este condamnat. Acest satelit este legat de Neptun, mentinandu-si una din fete intoarsa spre planeta, in orice moment. Insa, orbita lui Triton se degradeaza. Peste aproximativ 3,6 miliarde de ani, acesta va trece sub limita Roche a lui Neptun si va fi rupt in bucati. Dupa ce se intampla acest lucru, Neptun va avea si el un inel urias la fel ca planeta Saturn, cel putin pana cand particulele care il compun se vor prabusi pe planeta.

Nereida – cel de-al doilea satelit

Cel de-al doilea satelit al lui Neptun, atat ca marime, cat si ca descoperire, este Nereida. Acest satelit a fost descoperit de catre faimosul astronom, Gerard P. Kuiper (cel dupa care a fost numita si centura Kuiper), in anul 1949. Inainte de misiunea sondei Voyager 2, acest satelit a fost ultimul descoperit. In conformitate cu tema nautica, satelitul Nereida a fost botezat dupa cele 50 de nimfe marine, fiicele lui Nereu si Doris. Aproximativ tot ceea ce stim despre Nereida provine de la imaginile realizate de Voyager 2 (83 de imagini facute intre 20 aprilie si 19 august 1989). Abordarea sa cea mai apropiata a fost la aproximativ 4,7 milioane de kilometri.

Orbita foarte excentrica a satelitului Nereida (excentricitate de 0,75 – cea mai ridicata din cadrul satelitilor din sistemul solar) o duce de la 1,37 milioane de kilometri de Neptun pana la 9,66 milioane de kilometri (media este de 5,51 milioane de kilometri) – spre deosebire de Triton si ceilalti sateliti, orbita satelitului Nereida este prograda. Acest lucru sugereaza faptul ca Nereida ar fi putut fi un obiect din centura Kuiper, care a fost apoi capturat de Neptun, sau ca orbita sa ar fi putut fi perturbata semnificativ atunci cand a fost capturat Triton. Pentru un satelit neregulat, Nereida este destul de mare (are o raza de aproximativ 170 de kilometri). Culoarea sa si spectrul de frecvente sunt destul de diferite de cele ale altor corpuri din sistemul solar exterior (de exemplu, Cheron). Acest lucru sugereaza faptul ca Nereida s-a format in jurul lui Neptun.

Larissa si restul satelitilor descoperiti

Al treilea satelit descoperit in jurul lui Neptun a fost Larissa. Acesta a fost gasit in anul 1981 de catre o echipa de astronomi care au utilizat echipament de la sol. La scurt timp dupa ce au gasit satelitul Larissa, acesta a disparut din nou si a fost redescoperit abia in anul 1989, cand sonda Voyager 2 a ajuns la Neptun. Cand Voyager 2 a redescoperit acest satelit, acesta a mai descoperit inca 5 sateliti aditionali, si anume: Naiada, Thalassa, Despina, Galatea si Proteus. Dupa ce Voyager 2 si-a incheiat survolarea, numarul de sateliti ai lui Neptun a crescut la 8. Si apoi, in anii 2002 si 2003, astronomii au descoperit 5 sateliti suplimentari cu ajutorul observatoarelor terestre. Acesti ultimi sateliti descoperiti au fost botezati tot conform temei nautice: Halimede, Sao, Psamathe, Laomedeia si Neso. Acesta este modul in care s-a ajuns la totalul de 13 sateliti ai planetei Neptun.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here