Noi, românii, marcati de aproape o jumatate de secol de comunism, devenim mai reticenti cand este vorba de sarbatori care s-au cam prafuit sub vechiul regim sau a caror istorie este legata de ideologii despre care astazi nu prea mai vrem sa auzim. Si este adevarat ca sarbatorirea, pe 8 Martie, in lume, a Zilei Femeii, i se datoreaza unei militante socialiste, Clara Zetkin, jurnalista germana, care, la a doua Conferinta Internationala a femeilor socialiste, de la Copenhaga, din 1910, a lansat aceasta idee. La fel de adevarat este ca Lenin, in 1921, a optat pentru aceeasi data, urmat, in 1924, de liderii chinezi, iar dupa 1946, de toate statele din blocul est-european.
In prezent, aceasta zi este consemnata si in documentele Natiunilor Unite, multe tari intrand, cu ocazia acestei sarbatori, intr-o mini-vacanta. Ziua celebreaza, de fapt, eforturile comune ale femeilor de pe toate continentele, despartite de granitele nationale, de diferentele religioase, culturale, etnice, lingvistice si politice, pentru a afirma egalitatea dintre sexe, din punct de vedere social, economic, profesional. Este expresia fireasca a dorintei femeilor de a se manifesta, in societate, ca egal partener al barbatului. Si aceasta nu este o idee de sorginte comunista si nu tine nici de asa-zisa miscare feminista. Este, mai degraba, semnul unei emancipari, fara de care societatea moderna nu ar avea decat de pierdut.
Din diverse motive, de la inceputuri si pana astazi, s-a considerat ca o femeie nu are capacitatea de a-si asuma roluri semnificative in viata cetatii. In Grecia antica, Aristofan, intr-una dintre comediile sale celebre, construieste un personaj feminin, care semnaleaza, pentru prima data, felul in care opinia femeilor este ignorata, dar si hotararea acestora de a lua atitudine. Lysistrata, personajul principal, o frumoasa curtezana, initiaza prima greva impotriva barbatilor (o greva a sexelor), cu scopul de a opri razboiul dintre Sparta si Atena si de a-i face pe acestia sa se intoarca acasa.
Faptul ca piesa lui Aristofan se joaca, inca, pe scenele lumii, cu mare succes, e un semn ca, desi, de-a lungul secolelor, lucrurile s-au mai schimbat, totusi, marginalizarea femeilor, in societate, a ramas o problema de actualitate. In 1991, “Lysistrata” a fost adaptata pentru un serial de televiziune, cu titlul “Greva iubirii”, in 2011 a fost reprezentata ca o comedie muzicala, in Franta. Radu Mihaileanu (regizor francez de origine romana), in filmul “La source des femmes” (“Izvorul femeilor” – 2011), dezvolta un subiect asemanator: femeile dintr-un sat din Africa de Nord hotarasc sa ii ignore pe barbati si sa le refuze toate gesturile de tandrete, pana nu isi vor asuma responsabilitatea aducerii apei in satul respectiv, povara dusa numai de femei, pana la acel moment.
Sarbatorirea Zilei internationale a femeii, pe data de 8 Martie, oriunde in lume, a aparut, ca idee, inca de la sfarsitul secolului trecut, o perioada dominata de expansiune si turbulente, in care au explodat atat rata de crestere a populatiei, datorita revolutiei industriale, cat si ideologiile radicale.
In 1909, in concordanta cu declaratia emisa de catre Partidul Socialist din Statele Unite ale Americii, prima zi a femeii a fost sarbatorita pe data de 28 februarie si a continuat sa fie celebrata in ultima duminica a lunii, pana in anul 1913.
In anul 1910, in cadrul Intalnirii Socialiste Internationale din Danemarca, se stabileste existenta unei zile a femeii, cu caracter international, cu scopul de a onora miscarea pentru drepturile femeilor, hotarare primita cu entuziasm in peste 17 tari, dar fara a se stabili o data pentru sarbatorirea ei. 8 Martie in lume, ca zi internationala a femeilor de pretutindeni, intarzie sa apara.
In anul 1911, in urma deciziei luate cu un an inainte in cadrul Congresului din Danemarca, Ziua Internationala a Femeii este stabilita pe data de 19 martie si urma sa se sarbatoreasca in Austria, Danemarca, Germania si Elvetia. Pe langa dreptul la vot si la a sustine discursuri publice, cei peste un milion de protestatari au mai cerut si dreptul la munca, la traininguri vocationale si la stoparea discriminarii in cadrul postului ocupat.
La mai putin de o saptamana, dupa data de 19 martie, pe 25 martie, devastatorul incendiu din New York City, asa numitul “Triangle Fire”, ia viata a peste 140 de femei angajate, majoritatea imigrante de origine italiana si iudaica.
Intre anii 1913 si 1914, femeile de nationalitate rusa, au inceput, in timpul primului razboi mondial, sarbatorirea, nu pe data de 8 Martie, ci in ultima duminica din luna februarie, a Zilei Internationale a Femeii. In celelalte parti din Europa, pe data de 8 Martie erau organizate proteste anti-razboi si proteste in care femeile isi exprimau solidaritatea cu cele din alte parti ale lumii. Femeile de origine rusa au ales, pentru a protesta din cauza celor doua milioane de soldati rusi, morti in razboi si impotriva lipsei de apa si paine, ultima duminica din luna februarie. Liderii politici ai perioadei s-au opus acestei date, dar fara ca femeile protestare sa mai poata fi oprite. Dupa numai patru zile, in anul 1917, tarul a fost fortat sa abdice, iar Guvernul provizoriu rusesc a acordat femeilor dreptul la vot. Acea zi istorica, de duminica, a picat pe data de 23 februarie, conform calendarului Iulian, adica pe data de 8 Martie, in restul lumii, conform calendarului Gregorian.
Din acel moment, Ziua Internationala a Femeii a devenit un eveniment din ce in ce mai important si ca dimensiune, dar si ca insemnatate, in toate tarile, indiferent de gradul lor de dezvoltare economica si culturala. 8 Martie, in lume, s-a constituit si ca un moment de reflectie in ceea ce priveste progresul, motivarea femeilor, prin fapte si prin actiuni, de a se afirma, in sensul cel mai bun al cuvantului, dar si o adevarata celebrare a unui act de curaj si de determinare din partea unor femei normale, care veneau din medii diferite, femei care au jucat un rol important in istoria dobandirii unor drepturi, pana la urma atat de firesti.
Pe data de 8 Martie, 1977, in San Francisco, este semnat primul acord international in ceea ce priveste egalitatea intre sexe, ca baza fundamentala a drepturilor omului. Organizatii mondiale, printre care si Natiunile Unite, au ajutat la crearea standardelor, strategiilor, a telurilor adoptate de catre femeile din intreaga lume. Totusi, nu trebuie pierdut din vedere ca, daca in tarile dezvoltate, preocuparile se concentreaza in jurul ideii de egalitate institutionala intre barbati si femei, in foarte multe alte tari, femeile au nevoie sa li se recunoasca macar statutul de fiinte umane, cu propria individualitate, cu propriile aspiratii, cu dreptul si libertatea de a-si construi destinul.
8 Martie, in lume, in anul acesta, 2012, sta sub semnul unui program lansat si denumit de O.N.U., “Autonomia femeilor din mediul rural si rolul lor in eradicarea saraciei si a foametei”. In multe parti ale lumii, femeile reprezinta 70% din forta de munca folosita in agricultura si 40 % din cea utilizata la nivel mondial. Se considera ca inegalitatea intre sexe, accesul limitat la educatie si la sanatate, al femeilor din mediul rural, nu numai ca sunt probleme nerezolvate inca, dar au fost amplificate de criza alimentara si economica mondiala. Asadar, 8 Martie, in lume, este un prilej, de a reconsidera, inca o data, la inceputul mileniului trei, rolul si rostul femeii, fara festivisme, fara ceremonii, fara ipocrizie. Un strop de iubire, de incredere si de sinceritate ar fi de ajuns.
