Siddartha Gautama a fost liderul și fondatorul budismului. El a fost un lider spiritual și un învățător a cărui viața a stat la baza noii religii.

Siddartha Gautama, care va deveni cunoscut drept Buddha (cel luminat), s-a născut în secolul al V-lea sau VI-lea Î.Hr. în Lumbini, ce acum face parte din Nepal. Tatăl său, regele Suddhodana, a fost liderul unui mare clan numit Shakya. La puțin timp după nașterea sa, un lider spiritual a profețit că prințul va deveni ori un mare lider militar, ori un mare învățător spiritual.

Regele a ales să creadă că menirea fiului său era să devină un mare cuceritor, așa că l-a pregătit conform acelui statut, protejându-l de cunoștințe religioase și de suferința supușilor săi. Așa se face că tânărul prinț ajunsese la 29 de ani fără să știe multe despre lumea din afara palatului său opulent.

Dar prințul nu era mulțumit de limitările care îi fuseseră impuse. Din acest motiv, într-o zi prințul Siddartha i-a cerut vizitiului său să-l plimbe în afara porților palatului. Aceste călătorii l-au șocat, acesta întâlnind în drumul său un om în vârstă, apoi un om bolnav și în cele din urmă un cadavru. Realitatea dură l-a șocat pe neexperimentatul prinț.

În cele din urmă, el a întâlnit un pustnic ce rătăcea pe drumurile țării. Neștiind ce este acela un pustnic, vizitiul său i-a explicat că era vorba despre un om ce a renunțat la lume și ce căuta eliberarea de frica morții și de suferință.

Pentru un timp, prințul a revenit la viața sa obișnuită de la palat, dar nu a mai găsit nici o plăcere în ea. Chiar și atunci când soția sa i-a dăruit un fiu, acesta nu a fost mulțumit, motiv pentru care l-a numit Rahula, ce însemna „piedică” sau „cătușe”.

Într-una din nopți, Siddartha se plimba singur pe culoarele palatului unde întâlni muzicienii și dansatoarele curții dormind pe jos. Prințul a reflectat asupra bătrâneții, bolii și morții care i-ar ajunge în cele din urmă și le va transforma trupurile în praf. Luxul care îi plăcea la un moment dat, acum i se părea grotesc.

Atunci a realizat că viața de până în acel moment nu i-ar mai fi suficientă, așa că a părăsit palatul, s-a ras în cap și a schimbat hainele de prinț pe cele de cerșetor, plecând în lume pentru căutarea iluminării.

Siddartha Gautama și-a început drumul prin căutarea unor profesori renumiți care l-au învățat multe lucruri despre diferitele filosofii religioase ale lumii și despre modul de a medita. Dar, chiar după toate cele învățate, îndoielile și întrebările sale nu dispăruseră. Așa se face că Siddartha și alți 5 discipoli au plecat în lume pentru a găuta ei singuri iluminarea.

Cei șase au încercat să găsească eliberarea de suferință prin disciplina fizică (rezistând la durere, ținându-și respirația și postind până în momentul în care erau să moară de foame). Chiar și așa, Siddartha nu era mulțumit. El și-a dat seama că prin renunțarea la plăcere trecuse în extrema cealaltă, la durere, așa că acum considera că o cale de mijloc între cele două ar fi necesară.

El și-a amintit o experiență din copilărie, când reușise să intre într-o stare de pace profundă. Astfel, calea spre eliberare venea prin disciplina minții. El a realizat că avea nevoie de hrană pentru a-și strânge puterile pentru acest mare efort. Din păcate, atunci când a acceptat mâncare, tovarășii săi au presupus că a renunțat la căutare și l-au abandonat.

Legenda spune că Siddartha se afla sub un smochin sacru, unde a început să mediteze. Lupta pentru meditație a ajuns să fie mitificată ca o mare bătălie cu Mara, un demon ce reprezintă pasiunile care ne prind în cursă și ne amăgesc. Mitul spune că Mara și-a adus vastele armate de monștri pentru a-l ataca pe Siddartha, dar acesta stătea nemișcat.

În cele din urmă, Mara a susținut că iluminarea îi aparținea deoarece realizările sale spirituale erau mai mari iar toți demonii au strigat împreună „eu sunt martorul tău!”. Atunci, Mara l-a întrebat pe Siddartha cine va vorbi pentru el.

În acel moment, Siddartha a întins mâna dreaptă pentru a atinge pământul iar pământul a urlat că el este martorul lui, moment în care Mara dispăru. Iar cum dimineața începea, Siddartha Gautama atinsese iluminarea și astfel deveni Buddha.

La început, Buddha a fost reticent în a preda deoarece ceea ce el realizase nu putea fi comunicat prin cuvinte. Doar prin disciplina și claritatea minții marea realitate ar putea fi experimentată. Din compasiune s-a decis măcar să încerce.

După iluminare a mers la Deer Park din Isipatana, acum în India. Acolo i-a întâlnit pe cei 5 tovarăși care îl abandonaseră iar lor le-a ținut prima predică. Acestă predică a fost păstrată ca Dhammacakkappavattana Sutta și se axează pe cele 4 adevăruri nobile. În loc să prezinte doctrine despre iluminare, Buddha a ales să scrie despre calea practică prin care iluminarea putea fi realizată.

Buddha s-a dedicat predării, atrăgând sute de adepți. În cele din urmă s-a împăcat cu tatăl său regele, soția sa a devenit călugăriță și discipol iar fiul său a devenit călugăr, petrecându-și restul vieții alături de tatăl său. Până la moartea sa la vâsta de 80 de ani, Buddha a călătorit într-un efort de a-i conduce pe alții pe calea iluminării.

Buddha este una din cele mai influente figuri ale istoriei iar învățăturile sale au influentat totul, de la alte credințe la literatură în toată lumea.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ