Suntem înconjuraţi de simboluri peste tot, în fiecare zi, în realitatea imediată sau în cea virtuală, pe stradă, în trafic, la cumpărături, în politică, în mass-media, în cultură – ştiinţe, arte, religie etc.- şi chiar dacă cele mai multe dintre aceste simboluri sunt arhicunoscute, în sensul că le recunoaştem şi le asociem automat cu o anumită semnificaţie, unele dintre ele sunt greşit interpretate, iar originea/istoria lor, probabil, este ignorată de mulţi dintre noi. Se ajunge astfel, uneori, la decodări intuitive sau false. Diverse statistici ne spun că zilnic, vrând-nevrând, ochiul nostru percepe peste 2500 de reclame şi logouri/simboluri, unele simple, explicite, altele bazându-se pe sugestii mai subtile, care ascund o întreagă “istorie” si care ne influentează in diverse feluri.

Simbolul (din grecescul symbolon – “semn de recunoaştere”) poate fi o imagine, un obiect, un cuvânt, o culoare etc., care dobândeşte un anume înţeles prin asociere, asemănare, conotaţie sau printr-o convenţie. Nu ne vom referi aici la simbolurile mitologice, spirituale, istorice, ci la unele dintre cele convenţionale, care ne obligă la cunoaşterea semnificaţiei lor prin simplul fapt că fac parte din realitatea noastră cotidiană.

Simbolul Bluetooth

Cu siguranţă, milioanele de utilizatori ai diverselor reţele de comunicaţie recunosc imediat simbolul acestei tehnologii recente de conectare fără fir – Bluetooth. Câţi ştiu însă de unde vine acest simbol (implicit denumirea reţelei) şi cine a avut ideea utilizării lui? Denumirea Bluetooth, în mod paradoxal pentru o tehnologie apărută în anii 2000, face referire la numele unui rege din secolul al X-lea, Harald Ier Blatand (Harald cu dinţii albaştri sau, în limba lui Shakespeare, Harald Bluetooth), regele care a cucerit şi unit Norvegia şi Danemarca. În mod similar, tehnologia Bluetooth “uneşte” aparatele între ele şi este, în acelaşi timp, o modalitate subtilă pentru a aminti originea suedeză a companiei Ericsson, care a pus la punct această tehnologie. Omagiul adus regelui Harald Ier Blatand se regaseste şi un logoul Bluetooth, format din iniţialele H şi B, transpuse în alfabetul runic (runele sunt literele vechilor texte germanice), alfabet folosit în epoca medievală căreia îi aparţine regele amintit anterior.

Simbolul Ampersand (&)

Ştiţi ce înseamnă Ampersand? Poate cuvântul (englezesc) este mai puţin cunoscut, dar simbolul este deja consacrat, fiind semnul folosit, în anumite contexte, comerciale şi publicitare mai ales, pentru “şi”, numit, de asemenea, “şi comercial” (ca in formulări de felul: Tips&Tricks, Careers P&G etc.). Reprezentarea grafică a rezultat din ligatura între e şi t, din cuvântul latinesc et (şi). Simbolul este foarte vechi, fiind folosit frecvent, alături de alte abrevieri, de către copiştii din Evul Mediu.

#Hashtag – cum a devenit un simbol al Internetului?

Popularizat pe Twitter, Hashtag-ul a devenit deja un simbol al Internetului. În 1998, povestea de dragoste din filmul You’ve Got a Mail, cu Tom Hanks şi Meg Ryan în rolurile principale, a rămas celebră mai mult prin titlul său decât prin scenariu, şi, mai ales, prin afişul pe care apărea semnul @, specific e-mail-ului, ceea ce a atras atenţia publicului atât de prins de lumea virtuală.

În prezent, a venit vremea unui alt simbol să se bucure de popularitate pe Internet: hashtag. În anul 2012, hashtag a fost declarat cuvântul anului de către American Dialect Society, a fost inclus în dicţionare, poate fi sesizat si pe pupitrele prezidenţiale, pe afişe, în textele publicitare etc. În 2014, un duo de DJ americani, DJ The Chainsmokers, s-a bucurat de un succes enorm cu piesa şi clipul “#Selfie”. Iniţial, nimic nu anticipa aceasta popularitate a simbolului Hashtag.

Ce înseamnă, de fapt şi la ce foloseşte Hashtag-ul? Hashtag-ul reprezintă un cuvânt, o frază precedate de semnul diez (#), prin care se etichetează tipul de conţinut, în reţelele de socializare, Facebook, Twitter, Instagram și Google+. Aşadar, dacă cineva este interesat să găsească referiri la un anume subiect pe o reţea de socializare (pentru că bara de căutare va duce doar la diverse pagini/conturi), este de ajuns să scrie cuvântul sau fraza precedate de semnul #, pentru a afla ce s-a scris/vorbit pe respectiva reţea în legătură cu tema aleasă. Dacă mă interesează, de exemplu, tot ce a apărut pe Facebook despre concertul Nightwish la Bucureşti, voi tasta #Nightwish, Bucureşti etc.

Arond – @

În urmă cu peste 40 de ani, probabil că nici creatorul primei adrese de e-mail, Ray Tomlinson, nu şi-a imaginat ce impact va avea poşta electronică asupra comunicării în epoca postmodernă. În 1971, Tomlinson era inginer la firma americană de computere BBN (cea care a inventat reţeaua ARPANET, limbajul de programare Logo şi sistemul TENEX) şi care era sub contract, la momentul respectiv, cu guvernul american pentru un proiect – Arpanet (“strămoşul” Internetului de astăzi).

În acest context, Ray Tomlinson a pus la punct două programe – SNDMSG, pentru Send Message, şi READMAIL, prin care mai multe persoane care utilizau acelaşi computer puteau să îşi lase mesaje. Pentru a defini adresa de e-mail, inginerul american s-a gândit să o separe în două, prima parte fiind formată din numele utilizatorului, a doua din numele calculatorului pe care se afla căsuţa de primire, iar între ele semnul @, pe care l-a găsit pe tastatura calculatorului şi care era convenabil, pentru că nu era nici nume comun, nici propriu, prin urmare nu se putea produce nicio confuzie. Astfel, a fost creată prima adresă de e-mail – tomlinson@bbn-tenexa (bbn, de la numele companiei la care era angajat, iar tenexa indicând sistemul folosit).

De unde apăruse însă semnul @ pe tastatura calculatorului şi ce însemna? Se pare că primele calculatoare au preluat tastatura maşinilor de scris, unde @ era utilizat în documentele comercianţilor, cu sensul “la”. De exemplu, o formulare de felul “4 books@$10”, însemna “4 cărţi la 10 dolari bucata”. Acest sens al lui @ (la) a fost preluat din manuscrise vechi de secole, de vreme ce, în Evul Mediu, de exemplu, copiştii, pentru economie de timp, scriau prepoziţia latină ad (cu sensul la, către), înfăşurându-l pe d în jurul lui a – @ (a “rond”, “încercuit”). Altă explicaţie este că @ provine de la o unitate de măsură folosită, în secolul al XVII-lea, de către comercianţii portughezi şi spanioli – arroba (din arabul ar-rouba), însemnând un sfert de chintal.

Simbolul Power

În dinamica actuală a tehnologiei, sunt puţini cei care nu cunosc semnificaţia simbolului Power, folosit astăzi, în toată lumea, pe butonul de pornire al aparatelor electronice. Acest simbol a fost creat în 1973, de către Comisia de electronică internaţională, fiind o combinaţie între simbolul pentru “on” (pornit) – cifra 1 şi “off “(oprit) – cifra zero, având iniţial rolul de a indica o stare de veghe sau de utilizare redusă a aparatului. Pentru a se evita însă orice fel de confuzie, aceeaşi Comisie a modificat semnificaţia butonului Power, acesta indicând schimbarea Oprit/Pornit.

Simbolul medico-farmaceutic – şarpele încolăcit în jurul unei cupe

Fiecare dintre noi, în anumite momente, avem nevoie să cumpărăm ceva de la o farmacie. V-aţi întrebat de ce semnul distinctiv al farmaciilor este şarpele încolăcit în jurul unei cupe? Este simbolul Higiei (Hygiea, de la care a derivat cuvântul igienă), zeiţa sănătăţii şi a curăţeniei, la grecii antici (fiica sau, în alte variante, soţia) lui Esculap, zeul medicinei. Cele mai multe reprezentări ale Higiei, pe care grecii o venerau, ca protectoare a sănătăţii oamenilor şi animalelor deopotrivă, o înfăţişează cu un şarpe (şarpele lui Esculap) încolăcit în jurul trupului şi ţinând în mână o cupă din care bea şarpele.

Despre Esculap, legendele spun că s-a transformat în şarpe pentru a afla ce plante au proprietăţi vindecătoare, revenind apoi la înfăţişarea de om. Pe de altă parte, şarpele, în multe mitologii, este simbol al vieţii şi al reînvierii, iar imaginea lui în logoul farmaciilor nu face trimitere, aşa cum se crede uneori, la faptul că din veninul de şarpe s-ar prepara unele medicamente, ci la vechiul mit al antichităţii greceşti.

Inima

Probabil că mulţi dintre cei care citesc acum aceste rânduri se întreabă ce ar mai fi de spus în legătură cu acest simbol, despre care toată lumea ştie că reprezintă imaginea centrului emoţional şi spiritual al fiinţei noastre. O inimă străpunsă de o săgeată trimite la intervenţia lui Eros, o inimă ruptă în două, la nefericirea din iubire sau poate fi o sugestie a căutării “jumătăţii”, o inimă colorată în roşu este asimilată, de regulă, iubirii intense, vitalităţii s.a.m.d. Da, toate acestea sunt adevărate, dar în timpurile vechi, ori de câte ori apărea acest simbol, în desene, picturi, sculpturi etc., avea o cu totul altă semnificaţie, referindu-se fie la frunzele de iederă, fie la seminţele de silphium, o plantă medicinală foarte apreciată în antichitate, care nu mai există astăzi.

Pentagrama

Mai ales pentru amatorii de tatuaje, este bine de ştiut că pentagrama este, adesea, fals interpretată ca simbol demonic. În realitate, pentagrama, steaua cu cinci colţuri, desenată cu ajutorul a cinci linii drepte, cea mai veche imagine datând din jurul anului 3500 i. Hr., în Mesopotamia, este un simbol precreştin, căruia, de-a lungul timpului, i s-au adăugat diverse semnificaţii. Raportată la esenţa umană, pentagrama este simbolul a cinci calităţi fundamentale: dragoste, înţelepciune, adevăr, dreptate, virtute.

În alte reprezentări, vârful superior al pentagramei înseamnă spiritul, celelalte colţuri făcând trimitere la cele patru elemente fundamentale: pământ, apă, foc şi aer. Tradiţia atribuie aceste semnificaţii pozitive stelei care are un vârf în sus, în timp ce pentagrama cu vârful în jos (răsturnată) s-a încărcat cu diverse conotaţii negative, pentru că era utilizată, în timpurile vechi, în ritualurile vrăjitorilor. De asemenea, pentagrama nu trebuie confundată cu Steaua lui David (personaj biblic, al doilea rege al Israelului, fondator, alături de Solomon, al statului israelit), care este o hexagramă (are şase colţuri), simbol al iudaismului, prezent şi pe drapelul statului Israel şi ca imagine emblematică a sinagogilor din lumea întreagă.

Orice simbol, fie el şi convenţional, ascunde o poveste pe care merită să o cunoaştem, deoarece aceasta poate amplifica funcţiile consacrate ale oricărui astfel de “semn” din lumea reală – funcţiile de a arăta, a reuni, a cunoaşte. În acelaşi timp, mintea noastră se obişnuieşte să facă diverse conexiuni, să devină critică sau creativă, prin simpla evaluare a unei imagini sau a unui mesaj.