Stârcul cenușiu (Ardea cinerea) este una dintre cele mai răspândite păsări acvatice din lume, putând fi întâlnit pe toate continentele, cu excepția regiunilor nordice extreme. Acest elegant vânător de apă este cunoscut pentru comportamentul său discret, dar eficient, fiind un prădător excelent în apele puțin adânci. Stârcii cenușii sunt o prezență constantă în zonele mlăștinoase, pe malurile lacurilor și râurilor, unde își construiesc cuiburile și își cresc puii.
Habitatul stârcului cenușiu: de la mlaștini la delte
Starcul populeaza toate continentele, se intalneste in toate tarile, cu exceptia regiunilor extreme nordice. La tropice reprezinta partea cea mai importanta a locuitorilor de mlastina. Starcii apartin familiei Ardeidae, genul Ardea. Starcul cenusiu face parte din ordinul Ardea cinerea.
Starcul este o pasare zvelta, de talie foarte variabila, cu picioare lungi, aripi mari, gatul foarte lung, subtire si flexibil, are un cap relativ mic si turtit, cu un cioc ascutit de lungime mijlocie.
La un zbor mai indelungat, capul este tras inapoi si gatul indoit in forma de S. Starcul cuibareste de preferinta in colonii, compuse din pasari apartinand aceleiasi specii, unor specii inrudite si chiar unor specii diferite. Cuiburile acestor pasari sunt mari, primitiv realizate, asezate pe copaci, in tufisuri, sau pe tulpini rupte in stufaris. Deoarece au un penaj frumos, aceste pasari sunt intens vanate de om.
Femela cloceste trei pana la sase oua. Pentru a se hrani, puii baga ciocul lor in cel al pasarilor adulte si astfel hrana regurgitata aluneca in gatlejul puiului. Mai tarziu hrana este vomitata de pasarea adulta pe marginea cuibului. Fara a scoate un sunet, pasind cu multa atentie, lacom de prada, pandind langa apa, starcii se furiseaza prin mlastini, tinand gatul atat de inconvoiat, incat capul pare a se odihni pe umeri.
Comportamentul și dieta stârcului cenușiu
La vederea prazii, pasarea intinde gatul, in toata lungimea sa, fulgerator de repede si proiectat ca o sulita ciocul se repede asupra victimei, in majoritatea cazurilor pierduta fara scapare. Glasul acestor pasari este un tipat ragusit, un ,,carait”. Au un zbor usor planat. In fata oricarui dusman mai puternic, fug cat se poate de repede. Incoltiti, ataca cu furie si tintesc ochii dusmanului.
Starcul cenusiu frecvent si in tara noastra, se intoarce in colonia sa de cuibarit primavara. El se mai numeste popular ,,star-vanat” sau ,,ceapur-vanat”. Este migrator partial. In timp ce unii isi petrec iarna in tara noastra, altii migreaza pana in Africa. La noi starcii clocesc in toata Lunca Dunarii, in Delta si in multe balti mari interioare, inaintand pana spre munti.
Ei vin in tara in luna martie si pleaca in luna octombrie. In unele ierni mai blande, unele exemplare raman in tara. Penajul este cenusiu pe partea dorsala, in timp ce capul si gatul sunt albe. O banda lata neagra se intinde din zona ochilor spre partea posterioara a capului si se termina cu un mot. Aripile sunt mari si negre. Starcul cenusiu are ciocul lung, galben de culoarea paiului.
Starcul cenusiu poate fi adesea surprins stand timp indelungat nemiscat, pe marginea stufului, sau in apa putin adanca, cu capul retras intre umeri, sau cu gatul intins si cu capul in sus. Cuiburile lui se gasesc pe copaci inalti, uneori pe rachite si trestie.
Reproducerea și ciclul de viață al stârcului cenușiu
Alegerea locului de cuibarit o face numai masculul, care incearca de acolo sa atraga o femela, prin repetate chemari de ademenire si anumite miscari. Daca femela se apropie atunci chemarea inceteaza, dar continua miscarile de intindere si de amenintare, asociate cu o miscare de apucare, menita sa retina femela sovaitoare.
Daca si femela doreste, atunci miscarea de apucare a masculului se intensifica, jocul nuptial se prezinta ca o capturarea simbolica a prazii. In aceasta situatie, ambele pasari ajung la o atingere reciproca, la miscari de ciugulire, de adunare si aranjare simbolica a anumitor parti ale penajului.
Pasarile dau impresia ca se analizeaza reciproc, au loc mereu miscari de amenintare si duelari cu ciocul, incat uneori perechile se pot din nou desparti. La doua zile dupa acuplare, este depus primul ou, de culoare verzuie si incepe imediat clocitul.
La fiecare doua zile, se depune cate un ou, pana se completeaza in cuib patru pana la sase oua. La starcul cenusiu perioada de incubare dureaza aproximativ 25 de zile. Puii ecozeaza de asemenea la intervale diferite. Ambii parteneri clocesc, schimbul intre ei se face cu un anumit ceremonial de salut. Puii incep sa zboare dupa aproximativ 45 de zile si devin independenti de pasarile adulte dupa trei luni.
Starcul cenusiu fiind vanat din cauza daunelor considerabile aduse pescuitului, efectivul lui a scazut. Din fericire unele colonii sunt protejate prin lege, impiedicandu-se astfel nimicirea acestor pasari frumoase si interesante.
Aceste pasari se hranesc atat ziua, cat si seara. Intra cu picioarele in apa, sau asteapta cu rabdare sa apara prada la indemana, pe care sa o prinda cu ciocul ascutit intr-o miscare foarte rapida. Uneori vaneaza in grupuri compuse din cativa indivizi. Se hranesc cu vertebrate mici, terestre si acvatice cum sunt: pestii, broastele, soarecii mici, reptile, dar mananca si nevertebrate.
Adultii obisnuiesc pe timp de noapte sa zboare in grupuri de aproximativ zece pasari. In general sunt pasari tacute, ele emit sunete doar in perioada de imperechere.
Alte pasari inrudite cu starcul cenusiu sunt: starcul urias, starcul de cireada, starcul galben, starcul pitic, starcul mic, starcul rosu, starcul de noapte.
Stârcul cenușiu în România și Europa
În Europa, stârcul cenușiu este o prezență obișnuită, fiind observat în special în zonele umede și pe malurile apelor. În România, stârcii cenușii sunt întâlniți în Delta Dunării și în luncile râurilor, dar și în zonele mai interioare, unde există lacuri și bălți. Acești stârci se hrănesc în principal cu pești mici, broaște și alte viețuitoare acvatice.
Deși sunt considerați păsări migratoare, multe exemplare din România rămân în țară și pe perioada iernii, în funcție de temperaturile sezonului. Din acest motiv, stârcii cenușii sunt considerați un indicator important al sănătății ecosistemelor acvatice.
Importanța stârcului cenușiu în echilibrul ecologic
Stârcii cenușii joacă un rol crucial în menținerea echilibrului ecologic în zonele acvatice. Fiind prădători de top în ecosistemele lor, aceștia controlează populațiile de pești și alte animale acvatice, prevenind astfel supra-popularea și asigurând diversitatea biologică. De asemenea, prin migrațiile lor sezoniere, contribuie la transportul de nutrienți și semințe între diferite habitate.
