Svastica, imaginea simbolica reprezentata printr-o cruce cu brate egale, indoite in unghi drept la capete, este perceputa, astazi, ca avand o conotatie negativa puternica, din pricina ca a fost folosita ca emblema politica de catre nazisti (o svastica inclinata la 45 de grade, de culoare neagra, amplasata pe un disc alb, in centrul unui steag rosu.). La origine, in urma cu mii de ani, a fost insa un simbol de bun augur, desemnand eternitatea si sansa.
Cuvantul svastica provine din limba sanscrita (limba indo-europeana, la momentul actual limba oficiala in India), insemnand « ceea ce aduce noroc ». Cele mai vechi reprezentari ale acestui simbol au fost descoperite pe vase de lut apartinand vechii civilizatii mesopotamiene, iar cuvantul a fost consemnat in epopeile Mahabharata si Ramayana, scrieri fundamentale ale hinduismului, compuse intre secolele al III-lea i. Hr. si secolul al II-lea d.Hr. Unii specialisti sustin ca cele mai vechi desene cu svastici s-au gasit pe teritoriul actual al Ucrainei, datand din jurul anului 10 000 i.Hr. Chiar si in Transilvania au fost identificate astfel de imagini pe ceramica de Vinca (legata de cultura Vinca/ Turdas, din mileniul al V-lea i.Hr., cultura care se intindea pe teritoriul de la nord si sud de Dunare).
Ulterior, imaginea svasticii a fost prezenta in foarte multe culturi din Asia, Africa, America precolumbiana (la mayasi si amerindieni) si Europa (la greci si celti). In Asia, in special in India, este considerat unul dintre cele mai favorabile simboluri, asociat zeului Ganesha, divinitate care patroneaza inteligenta, educatia, stiinta, ridicand obstacolele ignorantei si ale iluziilor. Mai mult, la indieni, exista obiceiul sa se deseneze, ca sa-i poarte noroc, o svastica, pe capul unui tanar initiat in traditia hindusa a Vedelor (Cartile intelepciunii).
La amerindienii din Panama (AmericaCentrala), in prezent, svastica figureaza pe drapelul teritoriului lor autonom. La tibetani, svastica, numita yung-drung, se traduce prin « eternitate ». Coreenii indica, printr-o astfel de imagine, lacasurile de cult budhiste.
In timp, s-au mai adaugat diverse semnificatii acestui simbol antic, creandu-se o anume confuzie, prin iluzia pe care o creeaza daca ni-l imaginam inscris intr-un cerc, rotindu-se. Daca impresia este de rotatie in sensul invers acelor de ceasornic, atunci svastica poate fi interpretata ca un simbol solar, diurn, iar daca impresia de rotatie este in sensul acelor de ceasornic (spre dreapta), iar bratele sunt arcuite (nu in unghi drept), in acest caz, se poate interpreta fie ca simbol nocturn, fie ca ilustrare stilizata a unui fabulos sarpe cu patru capete, ca la vechiul popor basc, din Europa, sau ca semn al profanului.
Pana la urma, oricare ar fi semnificatia care i se atribuie, svastica, indica, prin grafismul ei, o miscare de rotatie perpetua, in jurul unui centru fix, care poate insemna chiar esenta fiintei sau capacitatea de regenerare a ceea ce exista. De aceea, poate, a insotit mereu imaginea salvatorilor omenirii, chiar pe aceea a lui Iisus Hristos. Mai ales in epoca romantica, in iconografie, Iisus Hristos era infatisat adesea pe proportiile indicate de o spirala sau de o svastica, sugestie a fortei, a « vartejului creator ».
Nu a fost ocolita svastica nici de interpretarile numerologice, fiind alcatuita dintr-o cruce cu brate cvadruplate, valoarea numerica fiind deci de patru ori patru, saisprezece, in plan simbolic, insemnand puterea Realitatii, a Universului. In cultura traditionala chineza, svastica se asociaza cu numarul zece mii, care este totalitatea a tot ce exista. Francmasonii interpreteaza centrul svasticii ca fiind Steaua Polara, iar cele patru brate, pozitiile cardinale ale constelatiei Ursa Mare.
Prin urmare, este important sa stim ca acest acest simbol – svastica – este unul dintre cele mai vechi, datand inca din antichitate (de dinaintea primelor forme de scriere), ca a fost asociat cu interpretari si roluri benefice si ca a ne limita doar la ce a insemnat pentru regimul nazist ar fi o intelegere incompleta si inadecvata.
.){kind=link}