Tehnologiile care pot modifica visele. Suntem “programaţi”, fără să ştim, pentru un viitor distopic?

Tehnologiile care ne pot modifica visele (implicit visurile) prind tot mai clar contur, devin realitate, deşi în urmă cu numai câţiva ani păreau doar fantezii rezervate literaturii sau filmelor science-fiction.

Astăzi, avem tot timpul cu noi un smartphone, ne dorim să avem cele mai recente şi performante dispozitive “inteligente”, la job sau acasă calculatoarele, laptop-urile ne ţin permanent conectaţi cu restul lumii, reţelele sociale au devenit parte din viaţa noastră, facem fotografii “digitale”, hainele sunt ușoare, calde, high-tech, ne dorim case, oraşe “inteligente”, deja microcipurile implantate sub piele, folosite pentru plăţi contactless, fac furori în Occident, altele sunt proiectate şi deja puse în vânzare, pentru a stimula performanţele individuale sau, pur şi simplu, pentru a deschide uşi (de exemplu, în loc de cheie pentru interfon), pentru transportul public etc.

Până la un punct, toate acestea sunt fireşti în lumea contemporană, în care tehnologiile din diverse domenii, a căror dezvoltare a atins cote fără precedent, au adus şi aduc beneficii reale. Există însă nişte limite dincolo de care putem să devenim extrem de vulnerabili, chiar fără să ne dăm seama.

Tehnologiile care ne pot modifica visele

Când realitatea diurnă devine prea “agresivă” tehnologic, de obicei ne gândim că există o contrapondere – ne rămâne somnul, care ne protejează sănătatea fizică şi psihică.

Dormim aproape o treime din viaţă şi de calitatea somnului depind toate lucrurile pe care le facem în timpul zilei. Durata somnului nu înseamnă numai parte din viaţă, ci este “Marele Timp”, un fel de renaştere continuă, în care ne redobândim puterile, forţa creatoare, memoria, capacitatea de a învăţa etc.

Iar visele (cumulat, peste cinci ani din viaţă sunt consacraţi viselor) ascund încă mecanisme misterioase. Unele teorii susţin că, prin vis, mintea noastră face o “triere” a informaţiilor de peste zi – unele informaţii sunt “şterse”, altele “aranjate” în diversele mecanisme ale interiorităţii noastre, ceea ce ajută la luarea deciziilor. Visele sunt legate puternic, de asemenea, de sistemul emoţional şi depind major de istoria personală.

Un sondaj recent, la care au participat peste 400 de respondenţi – agenţi de marketing din diverse firme din SUA – a evidenţiat faptul că trei sferturi dintre aceştia își propun să implementeze în campaniile lor pubicitare, până în 2025, tehnologiile de modificare a viselor, pentru a obţine beneficii semnificativ mai mari. Şi nu este vorba despre o utopie, ci despre metode puse la punct deja în laboratoare.

Cum funcţionează tehnologiile de manipulare a viselor?

Cercetătorii de la Massachusetts Institute of Technology (MIT), din SUA, au dezvoltat un dispozitiv – “Dormio” – pentru a influența și controla conținutul viselor noastre, scopul declarat fiind “stimularea creativităţii”. Este un fel de “mănuşă” echipată cu o brățară și cu senzori care măsoară activitatea inimii și a muşchilor. Este capabil să detecteze și să prelungească durata stării hipnagogice (momentul când adormim), adică starea intermediară între luciditate și somnul profund, când gândurile se desprind de realitate pentru a se asocia și a construi visele viitoare, dar când rămânem încă sensibili la semnalele din exterior, mai ales la cele sonore.

În experimentul realizat de MIT, pentru a influenţa visele, cercetătorii au apelat la un proces numit “Targeted Dream Incubation” – o incubare țintită a viselor. Aparatul Dormio efectuează monitorizarea fazelor de somn și, pe baza datelor pe care le primește, va declanșa semnale audio la anumite momente. Unele dintre aceste mesaje audio, cum ar fi: „Aminteşte-ţi să te gândeşti la un copac”, utilizate pentru acest experiment, au fost preînregistrate chiar de către utilizatori.

De fapt, se desfăşoară un adevărat “dialog” om – robot. În faza de “adormire”, dispozitivul “rosteşte” mesajul: “Aminteşte-ţi să te gândeşti la un copac!”. Când somnul începe să devină mai profund, dispozitivul intervine, spunând: “Ai adormit!”. Apoi, “Spune-mi la ce te gândești!”, permițând utilizatorului să verbalizeze gândul legat de copac. “Dormio” întreabă din nou: “Ai adormit?”, iar când cel care poartă dispozitivul spune: “Dormeam!”, robotul răspunde cu: “Amintește-ți să te gândești la un copac!„, apoi: „Poți să te întorci la somn, acum!„.

Una dintre metodele folosite de “Dormio” este să repete acest dialog în mod regulat, trezindu-l pe participant din somn pentru a-i aminti tema. Un mecanism surprinzător de eficient, de vreme ce 67% dintre persoanele din grupul de voluntari au visat, in aceste conditii, copaci.

Reclamele şi tehnologiile care ne pot modifica visele

Dacă tehnologiile de modificare a viselor ar fi folosite cu acordul persoanelor care ar apela la astfel de metode şi dacă scopul utilizării lor ar fi, aşa cum spun specialiştii, să ne imbunătăţească memoria, creativitatea, învăţarea, atunci ar fi vorba de o altă cucerire benefică a ştiinţei. Dar există riscul ca tehnologiile de acest fel să fie “valorificate” greşit, interesat şi fără acordul nostru.

Să ne imaginăm că seara, la momentul când adormim, telefonul sau un alt dispozitiv inteligent din apropierea patului ar emite, la numite intervale, fără controlul nostru, sunete discrete, îmbietoare, asociate unui produs şi o voce ar rosti numele produsului respectiv, ca în experimentul cu tehnologiile “Dormio”. Somnul nostru va fi “comercializat” împotriva dorințelor noastre?

Cei care experimentează tehnologiile de manipulare a viselor spun că este puţin probabil ca diverse companii să se gândească la acest fel de publicitate, pentru că ar reprezenta o încălcare flagrantă a consimțământului și a confidențialității. Dar îngrijorarea celor de la MIT, care spuneau, în paralel cu entuziasmul provocat de cercetările lor: “Credem că sunt necesare urgent acțiuni proactive și noi politici de protecție pentru a împiedica agenții de publicitate să manipuleze unul dintre ultimele refugii ale minților noastre conștiente și inconștiente: visele noastre”, este deja un semnal de alarmă în privinţa vieţii noastre private.

Când este vorba de domeniul reclamelor publicitare, tehnicile de manipulare nu au lipsit niciodată, inclusiv mesajele subliminale (vizuale sau auditive), care scapă controlului conştient. Tehnologiile care ne pot modifica visele ar putea fi doar un alt nivel al manipulării. Şi nu numai în publicitate.

Suntem “programaţi”, fără să ştim, pentru un viitor distopic?

Până când tehnologiile de manipulare a viselor vor deveni produse de piaţă, uimitoare este, la momentul actual, şi proliferarea unor aparate care promit reglarea somnului profund, pentru prevenirea, in acest mod, a bolilor, eliminarea coşmarurilor, sporirea performanțelor intelectuale prin programare în somn etc. – dispozitive conectate, analizate de smartphone-uri, dotate cu senzori, cu capacitatea de a emite unde sonore, care, în funcție de frecvența și ritmicitatea lor, ar avea, de asemenea, o influență asupra creierului atunci când adormim, lumini predefinite etc. Toate arată cât de uşor este, până la urmă, să fie cucerit şi acest ultim bastion al intimităţii noastre – somnul.

Confruntându-se cu o acumulare fără precedent de provocări, știința şi tehnologiile funcţionează la viteză maximă. Din această emulație se nasc soluțiile de mâine. Fie că sunt idei noi sau materializarea unor fantezii pe care le credeam rezervate science-fiction-ului, aceste inovații ar putea, în curând, fiecare în felul său, să ne revoluționeze viața de zi cu zi. În bine sau în rău?

O altă descoperire care a bulversat convingerile de până acum ale oamenilor de ştiinţă este că visele ar fi “simulări” ale evenimentelor reale, care ni se “arată” în timpul somnului tocmai pentru a le putea experimenta ulterior, în stare de conştiență.

Mai mult, profesorul Joseph Koninch, de la Universitatea Ottawa, specializat în “visele lucide”, lansează o altă posibilitate – aceea ca dimineaţa, când nu ne amintim exact ce am visat, deşi “ştim” că am visat, să putem accesa pe smartphone, printr-o tehnologie specifică, imaginile din vis. De altfel, în numai câţiva ani, ceea ce vedeam într-un celebru film science-fiction – “Inception” (2010) – în care personajul principal avea capacitatea de a-şi controla visele în timp ce visa, astăzi este realitate.

Tehnologiile – de la utopie la distopie?

Dacă, în următorii câţiva ani, cu sau fără acordul nostru, visele vor putea fi controlate, şi visurile (dorinţele, aspiraţiile, proiecţiile despre viitor) vor putea fi modificate, de vreme ce somnul şi visele (din timpul nopţii) au impact asupra deciziilor, stărilor emoţionale, reprezentărilor despre realitate. Tehnologiile, dispozitivele interconectate ne vor “salva”, ne vor “modela” ca să corespundem cerinţelor “lumii noi”?

Sub ochii noştri, tehnologiile fac ca utopiile să devină realitate. Dar dacă ne îndreptăm spre o distopie? Distopia (din gr. “dys” – negaţie, eroare şi “topos” – loc) este contrariul utopiei, este o lume care pare în echilibru, dar în care nu există nici fericire, nici nefericire, nici pasiune, nici iubire, nici idealuri. Este o lume în care esenţa umană este anihilată, în care nimeni nu-şi va mai dori ceva nu poate obţine, în care libertatea este înlocuită cu supunerea, în care tehnologiile vor dicta comportamentul, vor uniformiza starea de spirit şi caracterul.

Ca în celebrul roman de anticipaţie, al lui Aldous Huxley – “Minunata lume nouă” (din 1932) – care descrie imaginea dictaturii perfecte (undeva pe la mijlocul mileniului al III-lea), camuflată de aparenţele unei democraţii, din care oamenii nici măcar nu-şi mai doresc să scape, pentru că sunt mutilaţi spiritual, controlaţi, făcuţi să se îndrăgostească de servitutea lor. Copiilor li se induce, în timpul somnului, prin mesaje ascultate la radio sau prin alte metode, cum să gândească şi cum să se comporte, “zeii” supremi fiind consumismul şi distracţia. Mai sunt câteva sute de ani până la mijlocul mileniului al III-lea, dar distopia lui Huxley prinde deja contur.

Visele şi visurile…

Este firesc ca tehnologiile – tot mai spectaculoase – să ne fascineze. Unele sunt extrem de utile, altele aduc benficii imense, în raport cu epocile anterioare. Dar, poate, este timpul să ne punem mai multe întrebări despre “teritoriile” din fiinţa noastră şi din lumea din jur pe care le cuceresc aceste tehnologii. Chiar este nevoie, chiar vrem să ni se controleze până şi mintea, visele, sufletul, conştiinţa? Vor alege oamenii ca sensul vieţii lor să depindă de conexiunea la un sistem informatic, care să le indice ce să facă şi ce nu, sau, mai rău, să le confirme inutilitatea, din moment ce puterea de decizie individuală va fi diminuată sau anihilată?

Orice viitor conţine o doză de neprevăzut, dar stă în puterea fiecăruia să conştientizeze ce fel de viaţă vrea să aibă şi să decidă în cunoştinţă de cauză. Ar trebui să existe un angajament personal, asumat, în acest prezent debusolat şi debusolant. Iar visele, ca şi visurile, să rămână o zonă a libertăţii individuale, nenegociabilă.