La aproape 300 de ani de cand a fost gandita si formulata, de catre matematicianul si teologul englez Thomas Bayes, teorema care ii poarta numele – Teorema lui Bayes – pare a fi produs, in ultimul deceniu, o adevarata revolutie in toate domeniile cunoasterii. Oameni de stiinta – informaticieni, specialisti in fizica cuantica, medici, climatologi, astrofizicieni, biologi, geneticieni etc. – sunt entuziasmati de aceasta « formula magica », aplicabila oricarui domeniu, pentru a calcula probabilitatea anumitor evenimente, in conditii date.
Bayes, care nu a publicat decat doua carti, in toata viata lui – una de teologie si una de matematica – defineste probabilitatea nu in sensul de calculare a frecventei aparitiei unui eveniment, ci ca o « credinta partiala », « un raport intre valoarea la care ar trebui calculata o asteptare, in functie de intamplarea unui eveniment, si valoarea lucrului asteptat, dupa ce s-a intamplat ». Contrar regulilor consacrate ale stiintei, aceasta este o definitie subiectiva, nu necesita analiza unor evenimente repetabile, dar trebuie ca evenimentele respective sa fie « observabile », pentru ca altfel nu pot fi considerate ca « intamplandu-se ».
Fara a intra in detalii strict matematice, accesibile doar specialistilor, trebuie subliniat ca nenumarate articole publicate in ultimii ani si multe rezultate practice se bazeaza pe Teorema lui Bayes, fie ca e vorba, de exemplu, de programe de separare rapida, pe e-mail, a mesajelor publicitare, de restul mesajelor, de conceperea unor programe informatice pentru depistarea fraudelor bancare, fie de evaluarea eficacitatii unor medicamente, de optimizarea imaginilor obtinute la microscop, de calcularea efectelor incalzirii globale, pana la finele acestui secol, de anticiparea evolutiei speciilor, de identificarea proprietatilor materiei etc. Chiar descoperirea celebrilor de acum Bosoni Higgs, de catre cercetatorii de la CERN (The European Organization for Nuclear Research) , a pornit tot de la o statistica de tip bayesian.
Ceea ce este spectaculos insa este faptul ca aceasta formula, dupa aproximativ trei secole de relativa « discretie » este pe cale sa devina « cheia » intelegerii lumii si a Universului, formula care explica toate fenomenele, inclusiv modul nostru de a gandi. Stanislas Dehaene, cunoscut profesor de psihologie experimentala, francez de origine, nu a ezitat sa afirme ca fiecare om are « un mic Thomas Bayes in creier », in sensul ca totul, de la structura sistemului nervos, pana la functionarea neuronilor, este explicabil prin teoria bayesiana. De exemplu, zeci de experimente au aratat ca atunci cand o persoana este pusa in fata unei situatii pe care nu a mai experimentat-o, despre care nu are decat anumite date, aceasta va putea anticipa anumite aspecte doar pe baza unui mecanism de gandire bayesian, care nu face referire la experientele anterioare ale persoanei respective, nici la rationamente complicate.
Cel mai bine a fost pus in evidenta acest fapt in experimente in care au fost antrenati copii de 4-5 ani, pusi in situatia de a rezolva diverse probleme – sa aleaga bile colorate, dupa o anumita regula, sa anticipeze mecanismul de functionare a unor aparate simple etc. – sarcini pe care le-au dus la bun sfarsit, desi nu aveau nicio « experienta » in acest sens. Rezulta, spun specialistii, ca doar obisnuinta ne face sa credem ca omul este capabil sa « rezolve » bine situatii numai in virtutea experientei, in realitate creierul nostru functionand dupa alte reguli, prea putin cunoscute pana la momentul de fata, dar pe care Teoria lui Bayes le-ar putea descifra, in mare parte. Mai mult, sustin psihologii, s-ar putea ca materia cenusie sa « teasa » permanent un fel de « panza » facuta din « formule bayesiene », in forma de piramida, in varful acesteia aflandu-se ceea ce numim « gandire », in care primeaza « credinta » ca un anume eveniment se va desfasura intr-un anume fel, si nu rationamentul bazat pe experienta.
In sprijinul acestei afirmatii vine si un experiment din 2011, facut la Carnegie Mellon University, in SUA, prin care s-a demonstrat ca neuronii trimit impulsuri inainte de perceptia prin simturi a unui eveniment, tocmai pentru ca sistemul nervos este pe cale sa « prezica » ceea ce sa va intampla. Un argument, in sprijinul acestei idei, ar fi si acela ca cel mai bun mijloc de a concepe un robot « inteligent », capabil sa interactioneze cu mediul, consta in a da programelor informatice care il comanda o arhitectura bayesiana.
Va mai trece timp pana cand vor fi descifrate mecanismele dupa care functioneaza aceasta lume si, mai ales, mintea noastra, dar un lucru este sigur – reprezentarea pe care o avem, astazi, despre legile care guverneaza existenta omului si a Universului, va suferi schimbari majore, iar Teoria lui Bayes este declarata deja, de foarte multi cercetatori, drept « formula magica » in decriptarea adevarurilor despre cine suntem si cum suntem.
